MLADEN VUKOVIC

 

Aforismul croat contemporan

traducere de Goran Mrakic şi Valeriu Butulescu

-2012-

 

Editura FOCUS este recunoscută de către Ministerul

 Educaţiei, Cercetării, Tineretului  şi Sportului  fiind acreditată CNCSIS

 Coperta Milan Beštić 

	Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României *** Aforismul croat contemporan/ Mladen Vukovic traducere de de Goran Mrakic şi Valeriu Butulescu Petroşani: Focus 2012 ISBN  978-973-677-248-1 Mrakic, Goran şi Butulescu, Valeriu (trad) 821.111-31

 Tiparul:

FOCUS

www.focusprint.ro

Aforismul croat contemporan

 

Aforismul are o tradiţie îndelungată în literatura croată, chiar dacă la începuturi nu a fost scris ca o formă satirică scurtă şi de sine stătătoare. Încă din perioada umaniştilor renascentişti, a poetului Marko Marulić (1450-1524) şi a comediografului Marin Držić (1508-1567), găsim câteva proverbe populare şi cugetări înţepătoare, desprinse din poezii şi comedii, cărora li se pot atribui destule epitete aforistice. În anii ce au urmat, scriitorii introduceau în operele lor diverse fraze şi cugetări ironice şi comice, care au constituit baza satirei în epoca iluminismului şi a renaşterii populare a Croaţiei, de la sfârşitul secolului al XIX-lea. Scântei şi idei satirice putem găsi şi în paginile multor publicaţii de profil, care încep să apară din anul 1862. La începutul secolului XX se tipăresc primele culegeri de satiră şi aforisme, acestea fiind în continuare saturate cu o puternică emoţie poetică. Vorbim de creaţiile unor clasici ai literaturii croate, precum Antun Gustav Matoš (1874-1914), Tin Ujević (1891-1955) şi Miroslav Krleža (1893-1981). Cel mai tradus aforist din prima jumătate a secolului trecut a fost Ante Dukić (1867-1952).

Succesul pe plan mondial al aforismelor lui Lec, care a introdus coloritul satirei în această formă antică de exprimare a artei şi filozofiei, îi inspiră pe mulţi autori croaţi să scrie în paginile ziarelor şi revistelor umoristice aforisme contemporane, comerciale, jurnalistice (PARADOKS, KEREMPUH, BEREKIN, FERAL). Începând cu anii şaptezeci au apărut anual zeci de antologii şi culegeri de aforisme, unele chiar în dialect (în afară de variantele literare  štokavština, čakavština şi kajkavština). Vesna Parun, Fadil Hadžić, Srećko Lazzari, Augustin Korpar şi Daniel Kokić sunt câţiva dintre autorii importanţi de aforisme (decedaţi între timp), iar spre deosebire de aforismul satiric din literatura sârbă, în Croaţia s-a păstrat o apropiere mai pronunţată de exprimarea filozofică şi poetică iniţială. Prima “Antologie a aforismului croat” a fost publicată de Mladen Vuković în anul 1993.

La începutul celui de-al treilea mileniu revistele de satiră au început să dispară una câte una, în Croaţia nemaiexistând nicio publicaţie de acest profil care să apară permanent. Aforiştii, asemenea caricaturiştilor care au primit numeroase premii şi distincţii la concursuri internaţionale – Oto Reisinger, Davor Štambuk, Srećko Puntarić Felix, Nikola Listeš, au rămas la periferia producţiei literare. Totuşi, aforiştii continuă să-şi scrie în continuare gândurile tăioase şi curative despre defectele politicii şi nedreptăţile sociale. Considerăm că şi mica noastră antologie va depune mărturie în acest sens, fiecare dintre cei 56 de autori prezenţi având publicate cel puţin două volume de aforisme. Aceasta este totodată şi prima antologie care apare în varianta tipărită, inclusiv online, în afara Croaţiei – în România.

Mladen Vuković

 

 

VESNA PARUN

(Zlarin, 10.04.1922 – Stubičke Toplice, 25.10.2010)

Ce altceva poţi fi în vremuri rele decât un gând bun. .

*

Fără dragoste corpul este o temniţă în care sufletul îşi ispăşeşte prezenţa.

*

A fi tânăr înseamnă a crede că ai dreptate şi când alţii te conving că nu ai.

*

Când unul întreabă şi toţi răspund, avem o discuţie. Când toţi întreabă şi unul răspunde, avem autocritică. Când toţi întreabă şi nimeni nu răsunde, avem democraţie.

*

Mai bine un dictator care laudă democraţia, decât o democraţie care  laudă un dictator.

*

Închină-te lui Dumnezeu, dar fă cu ochiul şi diavolului.

 *

Când trimiţi un S.O.S. ai grijă la noua ortografie!

*

Când ai un prieten care devine judecător, angajează-ţi un duşman drept avocat.

 *

Dacă îţi sunt urmăriţi paşii, ia-ţi zborul!

 *

Când încetezi să numeri stelele, începi să numeri anii.

 *

O pasăre nepusă în colivie îşi ia zborul, asemenea gândului. Un gând neaşezat pe hârtie zboară, asemenea păsării.

*

Poţi trăi în pace cu toată lumea, doar dacă te cerţi cu tine însuţi.

*

Eros e un dascăl ciudat: mai întâi ne învaţă practica, abia apoi teoria.

*

Cultura fără umor e ca pâinea fără sare, iar umorul fără satiră e ca fântâna fără apă.

 *

A obliga pe cineva să-ţi ierte crima este ca şi cum ai comite încă o dată acea crimă.

 *

Animalele nu cunosc legile naturii, dar le respectă; omul le ştie, dar le încalcă.

*

Râsul este ultimul cuvânt al evoluţiei.

 *

Aforismul este afrodisiacul spiritului.

ZDENKA HERŠAK

(Zagreb, 19.08.1928)

Prin bogăţie se umple spaţiul, dar se goleşte interiorul omului.

*

Prietenii sunt asemenea pixurilor; când ai nevoie de ei, nu îi găseşti.

*

Dacă nu ar exista frunzele pe crengi, vântul nici nu s-ar vedea.

*

Amintirea despre noroc este un noroc în sine.

*

Bărbatul face din femeie prostituată, dar nu îşi asumă responsabilitatea.

*

Rostul artistului este să schimbe părerile altora.

*

Regulile despart religiile, nu ţelul.

*

Dacă îi iertăm mereu pe aceiaşi oameni, ei nu învaţă unde greşesc.

IVAN PAVKOVIĆ

(Seget Gornji, 14.07.1928)

Dragostea este singurul spectacol în care preludiul valorează mai mult decât restul actelor.

*

Cine nu poate să mintă, să se lase de comerţ, de politică şi de femei.

*

Femeia crede mereu că bărbatul îi datorează ceva.

*

Copiii şi femeile se cuceresc cu fleacuri.

*

Femeia se bucură când ştie că cineva suferă din cauza ei.

*

Doar o singură femeie reprezintă urâţenia absolută, şi anume doamna Onania.

*

Infidelitatea nu trebuie blamată, din moment ce înşelarea unei femei înseamnă fericirea alteia.

*

Concursurile de frumuseţe nu au fost organizate niciodată de poeţi. E un domeniu al negustorilor.

*

Femeile sunt chinuite de bărbaţii pe care i-au avut, iar bărbaţii, de femeile pe care nu le-au avut.

*

Femeia e înşelată doar atunci când bărbatul o ademeneşte în pat şi nu o satisface.

*

În dragoste şi în artă există momente irepetabile.

IVO HRČIĆ

(Zagreb, 27.10.1929)

Singurele lucruri care mi-au ieşit cât de cât în viaţă sunt dinţii.

*

Mi-e frate orice om, indiferent de religie. Ce mă fac însă cu fratele ateu?

*

Pentru el n-ar mişca nimeni un deget. Doar dacă ar fi pe trăgaci.

*

A susţinut că sabia are două tăişuri. Atunci l-au tăiat cu ambele.

*

Eu nu sunt împotriva proştilor. Iată, ce prost mai sunt!

*

Oaia neagră şi cioara albă sunt rarităţi în regnul animal, dar nu şi în cel uman.

*

Sunt mulţi dintre aceia care vorbesc că nu e bine, doar să se vorbească.

*

Şi chimiştii sunt responsabili: uraniul a fost îmbogăţit nemotivat.

*

Lucrurile merg spre bine: vineri au avut loc şapte greve, sâmbâtă două, duminică niciuna!

VLADIMIR REŠKOVIĆ PANONSKI

(Davor, 01.01.1929)

Pentru omul sătul, şi fumul e hrană.

*

Şi sarea e dulce, când se frige odată cu carnea.

*

Comunismul i-a gonit pe săraci de la sat, democraţia, şi pe cei bogaţi.

*

Cât timp există ruşine, va exista şi cinste.

*

Şi poporul e o turmă care merge,  chiar şi după un păstor beat.

*

Alcoolul îi dă omului curaj, dar îi ia puterile.

*

Cine nu învaţă să se roage până la şaizeci de ani, până la şaptezeci să se pocăiască.

*

Cu reumatismul se moare, de reumatism nu se moare.

*

Ce a furat comunismul, vinde democraţia.

*

Orice tâmpit poate să facă un om.

IVAN JURIĆ

(Buhovo, Bosnia şi Herţegovina, 15.06.1930)

Calea celui care s-a rătăcit nu este tăiată de nimeni.

*

Vremurile rele sunt bune pentru oamenii răi.

*

Oameni suntem, îi spuse lupul oiţei.

*

Cine nu e proprietarul său, devine proprietate.

*

Cine se afundă, mai stropeşte şi cu noroi.

*

Cu cât există mai mulţi îngrăşaţi, cu atât rezultatele sunt mai slabe.

*

Cu cât numărul celor aleşi creşte, cu atât posibilităţile noastre scad.

*

Oricine vine în frunte, noi o luăm peste cap.

*

Mereu au fost mai mulţi cocoşi decât răsărituri.

*

Dacă omul cu torţa merge contra vântului, îi va arde pe cei ce păşesc în urma sa.

*

Nici bunătatea nu e bună, dacă o risipiţi.

  

 

ZDENKO OREČ

(Zvečevo, 20.04.1930)

E uşor să pui punctul pe i în alfabetul latin!

*

Ce să facem cu iubitorii de adevăr? Îi trimitem în grupele de risc.

*

Fiecare cuvânt ar fi la locul potrivit, dacă nu l-ai rosti.

*

Urmele succesului său au fost luate de un câine de poliţie.

*

Cu cât e omul mai alfabetizat, cu atât e mai uşor de citit.

*

Urâm şcolile pentru că dascălii nu le iubesc.

*

Atenţie, paşii prea mari afectează organele vitale.

*

Am spus totul despre el, într-un moment de reculegere.

*

Femeile şi trandafirii, cu cât înfloresc mai mult, cu atât le scade preţul.

*

Ne-am cufundat în greşeli, după ce nu am corectat-o pe prima.

*

Ce primim printr-un zero pozitiv? Un al doilea.

*

Importanţa omului creşte odată cu anii, ca şi în cazul ruinelor.

*

Sub pălăria cerului apar tot mai multe căşti albastre.

*

Suntem traşi la răspundere pentru ce avem pe căciulă, nu în creiere.

MILAN KAUČIĆ

(Kutovi, 06.04.1931 –  Požega, 20.12.2009)

Satira e asemenea unei păsări nocturne. Cum se întunecă, îşi ia zborul.

*

Pe drumul spre al nouălea cer se mai dă şi de câte un iad.

*

În politică, fiind un mediu poluat, se aruncă gunoiul în curtea altuia.

*

Pentru a-şi face urma pierdută, omul s-a încălţat.

*

Mintea este graniţa dintre două prostii.

*

Oamenii, cu cât sunt mai mulţi, cu atât se întâlnesc mai rar.

*

Dragostea e cea mai frumoasă când e împodobită cu săruturile copiilor.

*

Nemurirea e cea mai frumoasă cât timp omul e în viaţă.

*

Inelul de logodnă reprezintă pentru bigami o gaură în lege.

*

Diavolul nu se lasă mituit cu o rugăciune.

*

Unde nu există satiră, libertatea e apreciată la jumătate de preţ.

*

Femeia va da totul pentru frumuseţe, dar o va dărui cuiva pe nimica toată.

ZVONIMIR BALOG

(Sveti Petar Čvrstec, 30.05.1932)

Atâţia hoţi de cai, şi un singur Pegas.

*

Veşnica problemă a canibalului – unde să găsească un om?

*

Îmi doreşte sfârşitul, pentru că eu îi cunosc începutul.

*

Inima se deschide mai uşor, dacă bagi cheia o jumătate de metru mai jos.

*

Lacătele se deschid mai uşor pe lumină. Inima, pe întuneric.

*

Parlamentele sunt ca grădinile. În fiecare an electoral trebuie împrospătate cu gunoi furajer.

La început a avut doar nişte păsărici în cap. Acum are deja propriile avioane.

*

Curvele politice oscilează între vibratoarele pe cărbune şi cele pe combustibil atomic.

*

Au înaintat cu paşi gigantici. Nici nu au observat când au ratat obiectivul.

*

Am fost atât de înapoiaţi, încât nu am văzut cine ne conduce.

*

Mulţi s-au luminat când pământul a fost cuprins de întuneric.

*

Hotărârea a fost luată în unanimitate. Restul de nouăzeci şi nouă la sută au fost  împotrivă.

Chiar dacă s-au făcut multe mutări pripite, repriza a durat 45 de ani.

*

Liderii trebuie agăţaţi mai întâi pe pereţi, pentru a se obişnui.

*

Cu cât rugineau mai tare, cu atât, monumentele armate deveneau mai fidele.

*

Urmându-l pe cel mai bun fiu al poporului, ne-am trădat strămoşii.

*

De câte ori îmi băgam mâna în buzunar, dădeam de mâna lungă a statului.

*

Există animale protejate de lege. Şi invers.

*

La revoluţia sexuală cel mai uşor se aprinde pulberea umedă.

*

Râsul este frâna împotriva îmbătrănirii.

ZVONIMIR DRVAR

(Osijek, 02.10.1932 – Zagreb, 06.04.2013.)

Omul nu a apărut dintr-o maimuţă. Din două.

*

Oamenii nefolositori au cele mai mari nevoi.

*

Nu veţi găsi în istorie un exemplu pentru fiecare lucru înţelept. Dar pentru fiecare prostie, cu siguranţă.

*

Scriitorii? La început gândesc mult şi scriu puţin. Apoi scriu mult şi gândesc puţin.

*

Trei rele: în fiecare an e mai bătrână, mai urâtă şi mai deşteaptă.

*

Pe unde trec progresul şi civilizaţia, nici iarba nu mai creşte.

*

Interziceţi-le oamenilor să gândească; abia atunci îi veţi pune pe gânduri.

*

Nu există otravă mai dulce decât femeia.

*

Aş vrea să vă aduceţi aminte de mine printr-un minut de râs.

*

Dragostea este un înot greoi prin miere.

*

Femeia este esenţa tuturor frumuseţilor naturii!

 

 

 

VLADIMIR MILAK

(Novo Virje, 22.03.1932)

Cele mai tulburătoare momente din viaţă sunt acelea când facem cunoştinţă cu noi înşine.

*

E preferabil cel mai mare război al gândurilor celui mai neînsemnat război al nebuniei.

*

În regnul animal cel mai slab cedează şi are parte de pace. La oameni, abia atunci se pierde.

*

Viitorul aparţine mereu poporului, iar prezentul, celor de la putere.

*

Câteodată nu rămân atâtea urme după caravane întregi, ca după un călător singuratic.

*

Caracterul e un lucru ciudat. Poate fi cumpărat doar de la cei care nu îl posedă.

*

Infractorii sunt pedepsiţi prin muncă, scriitorii, prin interzicerea acesteia.

*

Nu există religii mai bune sau mai rele; doar credincioşi mai buni sau mai răi.

*

Cine se culcă pe lauri, se trezeşte printre spini.

*

Pentru unii, două picioare sunt prea multe, iar patru, prea puţine.

*

Nu orice teroare înseamnă dictatură, dar fiecare dictatură înseamnă teroare.

*

Există şi „fii ai poporului” care fac comerţ cu sentimentele naţionale pe pieţe străine.

*

Pentru neînţelegere e nevoie doar de unul, dar pentru înţelegere, de cel puţin doi.

*

Zâmbetul şi lacrimile sunt semnele a ceea ce nu poate fi spus.

*

Zerourile devin valoroase, când în faţa lor se mai pune ceva.

*

Un credincios adevărat nu are nevoie de public.

*

Lauda este un truc care îl obligă pe cel lăudat la succes.

LUKA TOMIĆ

(Radišići, Bosnia şi Herţegovina, 18.10.1933)

Doar un porc poate tăia gâtul unui om.

*

Teroarea unipartidistă a fost lăsată depăşită. I-a urmat cea multipartidistă.

*

E mai bine să nu cunoaştem istoria, decât s-o repetăm.

*

Nu vă este neapărat duşman cel ce vă aruncă în noroi, nici neapărat prieten, cel care vă scoate de acolo.

*

Necunoaşterea propriilor aptitudini se arată a fi o inaptitudine.

*

Funcţonarii avansează în orice domeniu mai repede decât treaba pe care o au de făcut.

*

Nu îi urăsc pe cei pe care îi atac, nici nu îi iubesc pe cei pe care îi apăr.

*

Adesea se învaţă mai greu ceva nou, decât se uită ceva vechi.

*

Totul se dilată odată cu timpul. Unora venele şi viziunile, iar altora, bogăţia.

*

Popoarelor adormite li se cântă marşuri, iar celor trezite, cântece de leagăn.

*

E rău tot ce putea fi mai bun.

*

Prin sterilizarea forţată a săracilor şi clonarea bogaţilor, lumea contemporană a făcut un pas hotărât într-o direcţie greşită.

*

Timpul mereu transformă pumnii de fier în rugină.

*

Suntem sătui de cei cărora poporul le stă la inimă, iar avuţia populară la suflet.

*

Un ziarist bun aduce lumină, în timp ce unul prost doar ponegreşte.

*

Aforistul este sluga gândurilor şi stăpânul cuvintelor.

*

Spălarea banilor este o consecinţă a etalării rufelor murdare.

*

Cine creşte mai mult decât tot ce îl înconjoară, devine ţinta tuturor.

*

Femeia iubeşte la bărbat doar ce a reuşit să schimbe.

*

După fiecare luptă, învingătorului îi sosesc numeroase întăriri.

*

Cel mai uşor se iese în evidenţă prin evidenţierea celor mai evidenţi.

*

Omul schimbă mai uşor lumea decât se schimbă pe sine.

*

Învingătorul nu e interesat de istorie, ci doar de geografie.

*

Mergeţi la dracu, toţi cei care vă rugaţi lui Dumnezeu doar pentru că vă temeţi de El.

*

Politicianul le spune oamenilor ce vor să audă, iar aforistul, ce gândesc.

*

Acolo unde se termină mizeria, începe huzurul.

*

Omul înţelegător are înţelegere şi pentru ce nu înţelege.

*

Şi din lacrimi se poate face un fluviu pe care să se navigheze până la destinaţie.

*

Unde nu există eroi, există heroină.

*

Mustrările de conştiinţă sunt nişte dureri care vindecă.

*

Aforismul poate fi însuşit doar de omul care poartă în sine ecoul acestuia.

*

Când omul mic ajunge sus, devine şi mai mic.

*

Când un politician vă va răspunde la întrebarea pusă, cu greu vă veţi aminti ce l-aţi întrebat.

*

De câte ori se repetă istoria, de atâtea ori se schimbă geografia.

*

Nu există adevăr care să nu poată fi sufocat de aplauze.

*

Mai bine să apelaţi la femei uşoare, decât la droguri uşoare.

*

Cine-şi pune capul la bătaie, nu se va juca prea mult.

*

Cât timp guvernul ţine totul în mâinile sale, nu poate să întindă mâna poporului.

*

Cine consideră cămătăria un păcat, acela nu are bani.

*

Inima femeii poate fi atinsă cel mai uşor stând în genunchi.

*

Avem doar un singur nemulţumit pe cap de locuitor.

*

Nu ne mai vorbiţi despre inocenţă, voi, cei cărora le cresc stomacurile.

*

Pe timpuri protestatarii schimbau istoria, acum blochează circulaţia.

MARKO ERCEGOVAC

(Kijevo, 20.10.1935 – Belišće, 19.11.2005)

Preţurile sunt ca oamenii. Odată ajunse sus, nu mai coboară.

*

Probabil că mulţi beau doar pentru că s-au săturat de toate.

*

Când vorbesc despre scumpirea cărnii, oamenilor le stă un os în gât.

*

Cei care spală creierele oamenilor tulbură cel mai mult apele.

*

Cel mai rău e când o gâză se transformă în greier.

*

Guvernul nostru va fi răsplătit în ceruri. Ne-a ajutat să postim cu severitate.

 

ZLATKO STIPANIČIĆ AUREL

(Zagreb, 27.12.1935 – Zagreb, 14.03.2009)

Recunosc: sunt liber.

*

Când poporul tace, guvernul ciuleşte urechile.

*

În pribegie, toţi ne sunt călăuze.

*

Pământul făgăduit are cei mai mulţi patrioţi.

*

E tot mai evident că omul nu a coborît din copac, ci a căzut din acesta.

*

Oare o viaţă de câine nu înseamnă să fi fidel omului?

*

Grăitorule de adevăr, eşti ascultat sau interogat?

*

Nu-i înlănţuiţi pe ticăloşi – respectaţi lanţurile.

*

Eroism înseamnă să-ţi dai viaţa pentru ceva pentru care doreai să trăieşti.

IVAN BOŽDAR

(Gradište, 05.11.1936)

Chiar dacă Croaţia e o ţară de aur, mereu a fost atacată de rugină.

*

Toate drumurile trec peste spinarea poporului.

*

Poporul orizontal – guvernul vertical.

*

Pentru a ne merge mai bine, trebuie să punem osul, nu piedici.

*

A face pe deşteptul, un obicei vechi al tâmpitului.

*

Ţările mici au cimitire mari.

*

Prin contopirea civilizaţiilor se nasc noi sălbatici.

*

Desculţii nu pot intra la cei încălţaţi, cu talpa.

ZORICA KRZNAR BLAGEC

(Gusakovec, 23.12.1936)

 

Femeia este o carte interesantă doar în prima ediţie.

*

Eşti un învăţător bun, mulţi învaţă în urma greşelilor tale.

*

Mijloacele pot fi mârşave chiar şi atunci când ţelurile sunt măreţe.

*

Nu există timpuri rele, doar oameni răi.

*

Şi cele mai mari adevăruri pot fi exprimate prin tăcere.

*

Se pare că politicienilor le vin mai multe în buzunar decât în minte.

*

Optimiştilor li se pare totul mai frumos de două ori şi mai urât pe jumătate.

*

Câteodată mă gândesc că nu gândesc atât de bine pe cât mă gândesc că gândesc.

*

Metaforele sunt ca florile care ascund pământul gol.

*

Râsul este racheta sufletului sănătos.

MARKO GRGIČEVIĆ

(Kukujevci, Serbia, 22.09.1937)

Când omului i se oferă puterea pe mână, se vede imediat dacă are cap.

*

Pentru a deveni propriul stăpân, trebuie să ai proprii oameni.

*

Noi am crezut în ei, iar ei au început să se creadă zei.

*

Martorii sunt nevoiţi să mintă, pentru că ceea ce au văzut nu corespunde cu realitatea.

*

Poporul nostru este foarte bine educat. Tace atunci când nu esre întrebat.

*

Cui îi pasă de putere, nu îi pasă de popor.

*

La noi se vând mai bine scriitorii decât cărţile pe care le scriu!

*

Nu avem crimă organizată, fiecare fură ce apucă.

*

Am mers umăr la umăr.  Până ce au fost puse în funcţiune coatele.

*

Împreună suntem mai puternici – îi spuse mafiotul poliţistului.

*

Democraţia înaintează fără teamă. Poliţia şi armata îi deschid drumurile.

*

Nu ne mai promiteţi atâtea lucruri, nu putem să le ţinem minte.

*

Schimb des partidele. Vreau să-i ajut pe toţi.

*

Este periculos să fii clarvăzător, dacă ai colaboratori miopi.

VLADO ŠIMENC

(Varaždin, 05.02.1937)

Cel mai uşor devii erou în războaiele trecute.

*

Întrebarea care se pune e: cum poate să dispară o ţară compusă din nemuritori?

*

Crede cu tărie într-un viitor mai bun, căci mai rău nu poate fi.

*

În matematica forţei, doi cu doi fac cinci sau nimic.

*

Adevărul stă în vin. Totuşi, cred că locul adevărului nu e în beciuri.

*

Femeia matură: o persoană care acasă caută să pară mai tănâră, iar în tramvai caută un loc de stat jos.

*

Pe Drumul Crucii, Iisus a fost oprit în douăsprezece puncte de control.

VINKO BUJ

(Jelsa, 03.02.1938)

Acelaşi cuvânt, rostit de un om înţelept şi de un prost, nu are aceeaşi însemnătate.

*

Nedreptatea comisă de un om bun doare de o mie de ori mai mult decât cea comisă de un om rău.

*

Într-o căsnicie femeile de schimbă mai mult decât bărbaţii!

*

Nu există trandafiri fără spini, dar spini fără trandafiri există.

*

Frumuseţea există doar pentru cel care o priveşte.

*

Muzica vorbeşte toate limbile.

*

Ura uneşte cel mai bine.

*

Dacă nu ţi-ai spus niciodată că eşti tâmpit, atunci chiar că eşti prost!

*

Majoritatea oamenilor cinstiţi nu au avut ocazia să devină necinstiţi!

*

Vei găsi uşor o umbră acolo unde există multă lumină.

STIPE GOLAC

(Ribnik, 13.04.1939)

Nu trăiţi viaţa cu inima, viaţa nu e artă.

*

Dacă nu ar avea umbra, cine l-ar urma?

*

Vai de faţa dintre măşti!

*

Ce onoare pentru bani: pot cumpără şi onoarea!

*

Arta este intuiţie, nu adevărul gol.

*

Cine ţine pasul cu timpul, oboseşte repede.

*

Omul se simte cel mai sigur atunci când e departe de oameni.

*

Unii aplaudă, alţii îşi freacă palmele.

*

Îi vine uşor să fie Dumnezeu, când este înconjurat de îngeri.

*

Domnilor medici, plicurile albastre reprezintă limbajul universal?

*

Viaţa poate să vă fie mumă, sau ciumă. Depinde copilul cui sunteţi.

*

Dacă credeţi că ştiţi să gândiţi, gândiţi-vă mai mult la propriile  voastre gânduri – poate vă râzgândiţi.

*

Nici cuiul nu trece cu capul prin perete.

*

Când speranţele se scufundă, legea lui Arhimede nu mai are valoare.

*

Nu i-a oferit nimic, în afară de dragoste. Despărţirea a fost o consecinţă firească.

*

Omul este pentru om ceea ce lupul nu e pentru lup.

JOSIP GRGIĆ

(Vranjic, 16.08.1939)

Femeile îşi schimbă cu uşurinţă numele când se căsătoresc. Năravul, ba.

*

Cine are grijă de toate, nu ajută pe nimeni.

*

Nu e bărbat acela care schimbă femeile. Ci acela care reuşeşte să păstreze una.

*

Sunt tot mai mulţi cei care îmi plac tot mai puţin.

*

Ascunderea necunoaşterii este o componentă a cunoaşterii.

*

Învaţă să râzi, pentru că de plâns ai învăţat din naştere.

*

Internetul îi leagă pe oamenii care sunt la depărtare, dar îi îndepărtează pe cei care trăiesc în acelaşi areal.

*

Cea mai mare dorinţă este să nu ne dorim nimic.

*

Mulţi trăiesc pentru democraţie. Alţii, de pe urma ei.

*

Copiii se cresc cu înţelepciune şi se pedepsesc cu inima.

*

Orice e mai bun decât răul, dar există rău mai mare ca răul.

*

Cariersimul este singura boală de pe urma căreia avem foloase.

*

Dragostea faţă de animale inspiră nobleţe. Dragostea faţă de oameni, interes.

*

Te poţi răzbuna pe cineva şi prin iertare.

*

Un principiu este şi acela să nu fii dependent de principii.

*

Cea mai mare capacitate este să foloseşti capacităţile altora.

*

Zgârcitul ştie cât are, dar nu  ştie cât îi trebuie.

*

Undende duşmanul este personaj pozitiv, acolo e iadul.

*

Roagă-te lui Dumnezeu pentru sănătate, iar medicilor pentru însănătoşire.

*

Şi cel mai sărac popor produce politicieni bogaţi.

*

Alegerile dezvăluie voinţa poporului. Coaliţiile, voinţa indivizilor.

*

Cel mai uşor se disting diferenţele acolo unde toţi sunt egali.

*

Cine se ridică din cenuşă, trebuie să evite orice vânt.

*

Femeia îşi înşeală soţul când vrea, bărbatul, soţia, când poate.

*

Cel mai puţin uită cei care nu reţin nimic.

*

Deciziile luate sub influenţa alcoolului se evaporează repede.

*

Ateii îşi doresc ca întreaga lume să fie credincioasă în necredinţă.

*

Omul pentru toate timpurile nu prea are timp pentru toate.

*

De popor se folosesc şi cei care nu îi sunt de niciun folos.

*

Când opera supravieţuieşte scriitorului, ambii devin longevivi.

MATO JERINIĆ

(Trnovica, 22.02.1939)

Nu se poate lupta cu lacrimi, dar uneori se poate câştiga.

*

Inelul de logodnă – singura cătuşă de aur.

*

E onorabil să-ţi dai viaţa pentru patrie, dar la fel de onorabil e şi când patria îţi dă ceva pentru trai.

*

Când în multipartidism predomină o singură părere, nu mai există democraţie.

*

Doar poporul care se trezeşte la timp este capabil să-şi împlinească visele.

*

Şi un bărbat impotent poate deveni părintele naţiunii.

*

Trecutul a devenit guraliv, aşa că viitorul nu poate lua cuvântul.

*

Este tragic când o ţară clădită prin sânge se menţine cu sânge.

*

Degeaba vă chinuiţi, viticultorilor. Doar Iisus a reuşit să transforme apa în vin.

*

Mult mai des se dezvoltă dragostea din prietenie, decât prietenia din dragoste.

*

Meseriile vechi dispar, dar nu şi cea mai veche.

PAJO KANIŽAJ

(Đelekovec, 22.07.1939)

Omul dă din coate cât e tânăr. Mai târziu are grijă ca tinerii să nu dea din coate.

*

În Piaţa victimelor fascismului zac victimele socialismului!

*

Viaţa e o luptă, dar unii şi-au transformat propria viaţă într-o luptă!

*

E bine când poporul este reprezentat de indivizi, dar nu e bine când unii indivizi reprezintă poporul!

*

Dacă îl vom dezarma pe sălbatic, va muri de foame. Dacă îl vom dezarma pe omul civilizat, nimeni nu va mai suferi de foame!

*

Calul s-a apucat să scrie satiră, dar l-au transformat rapid în zebră!

*

Gura se închide mai uşor cu friptura decât cu lacătul.

*

Nici în faţa pisoarului nu sunt toţi egali!

*

Nu îi bate la cap pe aceia care nu au minte.

*

Postamentul pentru statuie să nu fie mai scund decât cel mai mare câine!

*

Când îmi aduc aminte – îmi vine să uit totul!

*

Oamenii fără vicii sunt de fapt cei morţi la naştere.

*

Faptul că avem puţină satiră nu înseamnă că lucrurile sunt în regulă!

LADISLAV RADEK

(Mihovljan kod Čakovca, 30.04.1939)

Oamenii sunt ca dinţii. Cu cât le e traiul mai dulce, cu atât se strică mai uşor.

*

În timp ce ei îmi spală creierul, am găsit de aur curat în el!

*

Contrarevoluţia sexuală învinge mereu la bătrâneţe!

*

Puterea de deasupra ipotenuzei este mai mare decât opoziţia de sub ambele catete!

*

Presiunea partidelor poate sparge şi o centură de castitate!

*

Pasărea îşi câştigă libertatea cu ciocul, iar cu aripile o apără!

Cunoaşterea e mult prea ieftină, iar necunoaşterea mult prea scumpă!

*

Procesul de pace din Balcani s-a transformat într-o procesiune!

*

Omul nevinovat plăteşte mereu datoriile altora!

*

Banul se lipeşte de oamenii unşi cu toate alifiile!

*

Prostia e demnă de luat în derâdere, iar prostul e demn de compătimit!

*

Şi cei mai urâţi oameni pot fi îndrăgostiţi: de sine!

*

Spre viitorul luminos se pleacă, de regulă – la negru!

*

Dragostea nu e un păcat, dar din cauza ei se păcătuieşte!

*

La noi, capitalul intră pe uşa din dos, iar profitul iese pe uşa din faţă!

*

Pesimiştii sunt îndrăgostiţi de ziua de ieri, optimiştii, de cea de mâine!

*

Vai de poporul care dansează pe orice muzică!

*

E mai uşor de gonit musca de pe nas, decât musculiţele din cap!

*

Dragostea este cea mai dulce privare de libertate!

 

JAKOV  IVANDIĆ

(Brezica, Bosnia si Herţegovina, 21.10.1940)

Uneori e mai frumos să priveşti o femeie decât să o asculţi.

*

Îl trimit la origini, iar el e copil din eprubetă.

*

Decât să importăm blugi, mai bine am importa nişte cow-boy.

*

La cât a luat, puţin a primit.

*

Avem mai mulţi cai decât praf.

*

Nici politicienilor nu le este uşor. Li se cere chiar şi ceea ce au promis.

*

Au fost atei, până le-a bătut clopotul.

*

Ne cunoaştem bine. El ne vede ca pe nişte oi, noi pe el, ca pe un cioban.

*

Nu e voie să vă lipsească niciun fir de păr, poate doar capul de pe umeri.

*

I-au ţinut agăţat tabloul, acum ar vrea să-l agaţe şi pe el.

*

Neamule, nu huli calul care nu te-a călărit.

*

Umorul este de partea noastră. Toată lumea râde de noi.

*

A atinge fundul poate fi o dublă satisfacţie.

*

Într-un final se va ajunge la concluzia că şi nevertebraţii şi-au lăsat oasele pe câmpul de luptă.

JOSIP SIROVEC

(Subotica Podravska, 26.08.1941)

Nu e recomandat să întrebaţi ce a visat conştiinţa trezită.

*

Cei care îmi sug sângele mă recomandă peste tot ca pe un donator voluntar.

*

Bătaia nu e cine ştie ce argument, dar pare convingătoare.

*

Capetele încinse sunt crematoriile creierelor.

*

Exist, deci gândesc. Totuşi, nu gândesc aşa de când exist.

*

Puterea flămândă de putere nu flămânzeşte.

*

Poporul dispune de o putere care are nevoie de împuternicire.

*

Cărţile unora sunt gratuite, iar ale altora sunt degeaba.

*

Arătătorul are o funcţie dublă: arată spre ţintă şi apasă pe trăgaci.

*

S-au rătăcit definitiv, pentru că toate uşile le-au fost larg deschise.

*

Ţinutul limbii este cea mai sănătoasă pastă de dinţi.

*

Tăcerea prelungită sună a alarmă.

*

Nepotismul este o boală cronică, cu defect din naştere.

*

La putere sunt nişte atei ciudaţi. Nu cred că nu îi credem.

*

Lingăul este persoana care se scoate băgându-se.

*

Masochiştii sunt oamenii care suferă când nu suferă.

TOMISLAV BOŽINOVIĆ

(Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, 04.10.1942)

Prietenul te va ajuta dacă e la nevoie.

*

Dacă nu ne-am confrunta cu potopul de prostie, exodul creierelor n-ar fi o problemă.

*

Opoziţia seamănă cu pompierul care aprinde focul.

*

Umoristul îi înveseleşte pe oameni, după care se întristează, văzând onorariul.

*

O căsnicie proastă salvează un divorţ bun.

*

În ziua de azi ne apărăm economiile de bănci.

*

Partidele duc o luptă politică la vârf, prin aplicarea de lovituri sub centură.

*

Eterna prognoză politică este următoarea: preponderent ceţos.

MLADEN FAIN

(Sutomišćica, 28.12.1942 – Zagreb, 06.05.1999)

.

Puterea banilor nu constă în calitate, ci în cantitate.

*

S-a luptat cu morile de vânt până ce a fost luat de vijelie.

*

Pe unii oameni de la noi nici puterea nu îi mai poate corupe.

*

Dezbrăcarea chiloţeilor dantelaţi nu ţine de drepturile omului, ci de drepturile statutare.

*

Nu există femei rele – nici salarii bune.

*

Dragostea e ca urzica. Cel mai adesea pişcă – la pielea goală.

*

Am iubit mereu nebuneşte femeile, de aceea mi se şi spune: nebunul.

*

Nu m-a înşelat, doar m-a comparat cu altul.

*

Nu există recoltă în câmpurile păzite de omide.

*

Alegerile sunt în urma noastră, iar viitorul, în faţa lor.

 

SILVESTAR IŠTUK

(Rodoč, Bosnia şi Herţegovina, 01.01.1945)

Cel mai limitat gând este acela conform căruia alţii nu gândesc.

*

Nu e obligatoriu să fure cel care minte, dar cel care fură, trebuie să mintă.

*

Dacă m-ai uitat, un lucru e sigur: nu mi-ai dorit răul.

*

Dacă vrea să fure găinile în linişte, vulpea mănâncă mai întâi cocoşul.

*

Răul oprit lasă impresia binelui împlinit.

*

Dintr-o picătură de cerneală pot curge râuri de sânge.

*

Dacă eşti slab, cedarea e cădere, dacă eşti puternic, cedarea e înălţare.

*

Dacă nu îţi învingi ura, ea te va învinge pe tine.

*

Lupul nu încetează să-i acuze pe boi pentru omogenizare.

*

Fără dragoste şi apropierea e depărtare.

KREŠIMIR METELKO

(Zagreb, 22.08.1946)

Doar cu rachetele se poate manevra de jos.

*

Şi cei înfometaţi au maţul gros.

*

E greu să înoţi în lapte şi miere şi să-ţi păstrezi mâinile curate.

*

Bumerangul nu se întoarce dacă nimereşte ţinta. Altfel e cu satira.

*

Umorul este cea mai mare realizare a umanităţii. Restul e comedie.

*

Dacă vreţi să scrieţi pentru masele largi de oameni, scrieţi despre reducerea preţurilor.

*

Unele creiere au îmbătrânit în aşa măsură, încât nici nu pot înţelege.

*

Îl înşelau ambele amante. Între ele.

*

Dreptatea e de partea noastră. E mituită.

*

Cei mai mulţi oameni au suferit din cauza femeilor şi a politicii. Măcar de-ar fi fost nişte motive serioase.

*

Timpul e bani şi pentru politicieni. Niciodată nu reuşesc să fure tot, într-un mandat.

*

A fost nemuritor. Mai ales în viaţa anterioară…

 

 

IVAN VRKIĆ

(Moslavački Krčenik, 10.01.1947)

Toţi oamenii se deosebesc de maimuţe, dar nu toate maimuţele sunt diferite de oameni.

*

O ţară condusă de doctori este un potenţial pacient.

*

Fruntea fiecărei ţări trebuie să aibe creier.

*

Nu uitaţi! Avem culoarea roşie în sânge.

*

Politicienii nu pot face prea multe, pentru că sunt îngrădiţi de mandat.

*

Şi popoarele analfabete pot descifra cu uşurinţă o politică proastă.

*

Avem o istorie bogată, dar poporul ne e sărac.

*

În timp ce eu sunt îndrăgostit de Croaţia, alţii s-ar culca cu ea.

*

Şi drapelul a fost tras în ţeapă.

IVO MIJO ANDRIĆ

(Canići, Bosnia şi Herţegovina, 17.11.1948)

Omul bun trebuie cunoscut. Omul rău, recunoscut!

*

Ce mai contează că suntem dispuşi la renunţări când nu mai avem la ce renunţa?

*

Situaţia e grea, dar o ţinem sub controlul  poliţiei.

*

În timp ce muncitorii dau la lopată, politicienii lopătează.

*

Liberi sunt doar aceia care nu visează la libertate.

*

Diferenţa dintre socialism şi comunism constă în faptul că în socialism nu există Dumnezeu, iar în capitalism Dumnezeu este banul.

*

Europa e peste tot în jurul nostru. Balcanii sunt în noi!

*

De când am început să ne scriem singuri istoria, am devenim proscrişi.

*

Păziţi-vă de femeile care nu se păzesc de toţi bărbaţii.

*

Dacă nu ar fi deştepţii, cine ne-ar mai ceda?

*

Multipartidismul ne-a împrăştiat în toate colţurile lumii.

*

Democraţia e asemenea fecioarei Maria. Se arată doar celor care cred în ea.

*

În timpul războiului poporul avea mâinile goale. În timp de pace a rămas în fundul gol.

*

Ştiu eu cum suntem noi. Când nu ne freacă alţii, ne frecăm singuri!

*

Pentru un popor rău este bun orice guvern, iar pentru un popor bun, niciun guvern nu este bun.

*

Ţine-ţi pentru tine părerile despre alţii. Părerile despre sine ţine-le departe de – alţii.

*

Măsoară de trei ori – taie o singură data. Gândeşte-te de cinci ori, a şasea oară – spune.

  

 

ZVONIMIR PENOVIĆ

(Osijek, 24.12.1948)

Şi frunza Evei este căzătoare.

*

Pentru cine bat clopotele, acela nu le aude.

*

La moartea tiranului răuvoitorii transmit condoleanţe poporului.

*

Nebunul de la curte face pe nebunul, dar regele face pe deşteptul.

*

Şi cel care se scufundă în adâncuri, tot la suprafaţă trage aer în piept.

*

Şi degetul destinului poate fi lins.

*

Mulţi şchiopi se prefac că sunt răniţi în călcăiul lui Ahile.

*

Consideră mereu că e prea lungă limba care te laudă.

*

Nemuritorii nu au dreptul la ultima dorinţă.

*

Când omul îşi întinde aripile, cerul i se pare mai mic.

*

Dacă nu îl ucizi, omul din tine e nemuritor.

*

Cerul nu are periferii!

*

Crede în tine, dar nu te crede pe tine!

*

Dumnezeu este ceea ce nu vedem, sau tot ceea ce vedem.

*

Cel mai periculos miros au trandafirii care sunt udaţi cu lacrimi.

VELIMIR KARABUVA

(Bratiškovci kod Šibenika, 08.01.1949)

Cu cât e omul mai deştept, cu atât i se dă mai mult în cap.

*

Oamenii copţi la minte sunt scuturaţi foarte repede.

*

Marii patrioţi înalţă mari clădiri faraonice, iar cei mici le acoperă pierderile.

*

El crede că ştie. Dacă ar mai şti şi să gândească.

*

Dacă nu puteţi merge drept, faceţi-o măcar pe verticală.

*

Dacă politica e curvă, de ce nu se caută cadre mai tinere?

*

Nimeni nu l-a crezut până nu a început să mintă.

*

Inocenţa este punctul dureros!

*

Oamenii care nu visează se trezesc foarte greu.

ALDO MATELIĆ

(Labin, 28.10.1949)

Prima dată se aprind masele, apoi lumânările.

*

Sau behăi, sau eşti oaia neagră.

*

Fii ceea ce nu eşti şi vei primi ceea ce nu ai.

*

Să fim verticali. Orizontali vom fi mult timp.

*

Cine n-are în cap, se ţine de capul altora.

*

Sistemul fără vicii produce oameni fără virtuţi.

*

Caviarul n-o crede pe mămăligă.

*

Când cazi în genunchi, oricine ţi se pare mare.

*

Fiţi scriitori. Aşa măcar nu vă va citi nimeni.

*

Spre doesebire de vin – omul e mai rău, dacă zace.

JOŽA ŠČRBAŠIĆ

(Velika Trnovitica, 14.02.1949)

Moda nu se poate schimba aşa repede cum şi-ar dori unele femei.

*

Politicienii mascaţi produc mai multe pagube decât hoţii mascaţi.

*

Ţineţi-vă gura, cât timp mai aveţi dinţi.

*

Culmea prostiei: prostia la culme.

*

Veştile proaste se răspândesc cu viteza luminii. Cele bune sunt aşteptate o veşnicie.

*

I-am împins în prim-plan. Să nu ne încurce.

*

Cum să-l cred când nu ştie să mintă?!

*

Am întregistrat un progres uriaş. Regresăm tot mai încet.

*

Ştiu că e ceva putred în Danemarca, dar de ce pute la noi?

*

E posibil ca istoria să-i ţină minte. Noi nu o vom face cu siguranţă.

*

Şi ultimele alegeri au arătat că poporul are simţul umorului.

*

Chimia i-a apropiat, matematica i-a despărţit.

 

FRANO VUKOJA

(Ljubotići, Bosnia Herţegovina, 10.05.1949)

Mintea mizează pe dribling, iar prostia, pe prima minge.

*

Unde căsnicia este la imperativ, divorţul este la timpul viitor.

*

Femeia este o ghicitoare pentru bărbat, iar bărbatul pentru femeie, rezolvarea.

*

Dragostea dintre un sfânt şi o sfântă este blestem.

*

Peştii mici se curăţă prin simpla tăiere a capetelor.

*

E puţină dragoste pe această lume. Atât cât să existe lumea.

*

Cei care vor să-şi impună propria părere citează cel mai mult.

*

Omul este greşeala naturii, iar supraomul, a societăţii.

*

În spatele oricărui om de succes stă o femeie care îl împinge.

*

Femeia fără suflet găseşte mereu un suflet de om.

DRAGUTIN DUBRAVČIĆ

(Pologi, 26.11.1950)

Poporul ştie multe, dar poate puţine. Politicienii ştiu puţine, dar pot multe.

*

Croaţii sunt obişnuiţi să gândească doar atât cât e necesar, dar acest lucru nu e suficient.

*

Şi cei mai aprigi seducători de femei se lasă convinşi cele mai banale trucuri.

*

Focul poate fi stins chiar şi cu foc.

*

Multe propuneri bune nu au trecut de parlament, pentru că majoritatea nu le-a înţeles.

*

Într-o căsnicie perfectă, cineva cu siguranţă suferă.

*

E mult mai uşor să seduci un popor, decât propria nevastă.

*

E un mare succes să seduci de două ori acelaşi popor.

*

Trăim tot mai mult, dar avem tot mai puţin timp.

*

Aforistul are libertatea, iar puterea, cenzura.

*

Cel care nu poate crea frumuseţe se bucură de distrugerea ei.

*

Arta curată constă în a admira nimicul.

*

Pedepsele uşoare duc la anarhie, iar prin cele dure se învaţă democraţia.

*

Singurul prieten adevărat ţi-e acela care nu doreşte să se culce cu nevasta ta.

DRAGO BOSNIĆ

(Opatija, 09.09.1951)

Cel mai repede pleacă aceia a căror vreme abia vine.

*

Când caută un răspuns, poporul primeşte un discurs.

*

Cel mai rodnic pământ pentru ură este cenuşa iubirii.

*

Cel mai greu se aluneacă acolo unde totul este uns.

*

Multe stele află prea târziu că sunt meteoriţi.

*

Strălucirea falsă irită ochii.

*

E uşor să te pui pe bătătura celor desculţi.

*

Lucrurile se etichetează înaintea vânzării, iar oamenii, după.

*

Oamenii mici sunt acuzaţi de societate, cei mari, de istorie.

*

Geniu este cel ce reuşeşte să le deschidă oamenilor ochii şi să le închidă gura în acelaşi timp.

*

Cei care nu vă ajung nici până la genunchi, încearcă adeseori să vă tragă de nas.

BORIVOJ JELINČIĆ

(Postira, 03.11.1951)

După căderea comunismului ne simţim de parcă am fi alţi oameni. Primii sunt tot  comuniştii.

*

Natalitatea este scăzută pentru că munca de noapte e prost plătită.

*

Din cauza unor boi am ajuns să importăm lapte.

*

Oamenii cu două feţe construiesc vile cu trei etaje.

*

E transparent, dar tulbură apele.

*

Istoria se repetă; iar ne spun că ne va fi bine.

*

Turiştii au plecat cu obrazul curat; i-am bărbierit.

*

În timp ce politicienii beau apă la tribună, se bea şi sângele poporului.

*

Sărac, dar are inimă de aur.

TANJA TORBARINA

(Zadar, 10.07.1951)

Când ţi se scot dinţii, rămâne mai mult spaţiu pentru limbă.

*

Mai mult îmi place să mă uit la ştirile despre naţiune, decât la ştirile naţionale.

*

Tragedia grecească se bazează pe mit. A noastră, pe corupţie.

*

Ziaristul care scrie mai mult decât citeşte, nu are cum să-şi informeze cititorii.

*

Politicienii trebuie să aibe maşini şi mai rapide. Să nu fie prinşi de propriul popor.

*

Politica e asemenea apei. Rămân la suprafaţă cei cu capetele goale.

*

Soldaţii nu au voie să stea în parlament. Acolo toată lumea ridică mâinile sus.

*

Sunt mari credincioşi. Mereu se roagă la Dumnezeu. Să nu se descopere totul.

JANKO BUČAR

(Barovka, 26.06.1952)

Dacă nu va avea nimeni grijă de săraci, vor dispărea mai repede.

*

Dacă vi se scufundă toate corăbiile, declaraţi-le ca fiind submarine.

*

Dacă guvernul nu ştie ce să facă cu sine, noi trebuie să ştim ce să facem cu el.

*

Diferenţa dintre o maşină stricată şi un om stricat e că maşina stricată se opreşte singură.

*

Fascismul a avut un singur avantaj faţă de comunism; a durat mai puţin.

*

Politicienii au arătat că au grijă de tineret. Şi-au asigurat până şi strănepoţii.

*

Dacă doriţi să vă admire cineva, admiraţi-l.

*

Bărbatul nu se poate prezenta într-o lumină proastă pe întuneric.

*

Nu fiţi oaia neagră, pentru că puteţi deveni mielul de sacrificiu.

 

 

MARINKO ĆAVAR

(Dobrkovići, Bosnia şi Herţegovina, 26.01.1953)

Nu trăim vremuri câineşti. Doar ne-am ridicat toţi cozile.

*

Când nu sunt capabili să se ţină de mâini, oamenii capabili se ţin de cap.

*

Fiecare început e sângeros. Femeile ştiu cel mai bine.

*

Nu ne vom rătăci. Acest drum nu duce nicăieri.

*

Taci! Şi transmite mai departe!

*

Când îl doare pe bogat, e pedeapsă. Când îl doare pe sărac, e destin.

*

Pensiile sunt mici, pentru că nu se poate trăi din trecut.

*

Picioarele frumoase pot face carieră, dacă sunt mângâiate de mâini puternice.

*

Despre politicieni, numai de bine. Restul e delict verbal.

*

Nu e gurmand, dar s-a însurat din cauza stomacului.

*

Ferice de zerouri. Nu sunt niciodată pe minus.

*

Noi suntem o ţară ecologică. Nimeni nu-şi scuipă în palme.

TONKA LOVRIĆ

(Ljubljana, Slovenia, 10.10.1954)

Trandafirul e dovada că frumuseţea e trecătoare.

*

Dragostea e singurul joc fără reguli de joc.

*

Cinstea a parcurs drumul de la virtute la viciu.

*

Pentru noroc e nevoie de puţin, pentru ghinion, de şi mai puţin.

*

Omul acela a muncit mereu. Ziua se gândea la lucru, iar noaptea visa că face ceva.

*

Politicienii cred că stau la cârma unei turme de oi, iar poporul că e păzit de ciobani.

*

E mai bine oare să fii o ţintă sau un caz ratat?

JANDRE DRMIĆ

(Vrilo, Bosnia şi Herţegovina, 26.11.1955)

Dintre toate sistemele, cel mai bun e sistemul solar.

*

Dacă nu ar fi fost miliţia, nu ar fi avut cine să-i asculte pe oameni.

*

Adevăratele monodrame se joacă în carceră.

*

Când mor, creştinii primesc un plus.

*

Părerile sunt împărţite. Mulţi nu au asistat la împărţeală.

*

Despre ce opt vorbiţi? Acelea sunt două zerouri!

*

Apa e poluată. Alcoolul dăunează. Ce urmează, să bem sânge?

*

Personalitate dublă: Nimeni şi Nimic.

*

Lovitura în inimă i-a afectat ficatul.

*

Dacă inima ar fi în cap, gândurile ar sta înghesuite.

*

Cine ştie câţi oameni nu au descoperit America înaintea lui Columb, dar nu au ştiut să se întoarcă.

*

„Priveşte-mă în ochi! În ochi, am spus!“ – zise Ciclopul.

*

Căderea Zidului Berlinului le-a făcut culoar celor de după Marele Zid Chinezesc.

*

Nu ar fi o problemă să renunţăm la Darwin. Problema ar fi să trăim cu maimuţele.

*

Cei al căror destin este decis de Casa Albă, au un viitor întunecat.

*

Cel mai mult ne gândim la cei cărora le dorim tot ce-i mai rău.

*

Trebuie să ştiţi adevărul pentru a putea să minţiţi.

*

Ateii ar trebui lăsaţi la vatră în timpul războaielor religioase.

*

Oamenii se despart fără cuvinte. Ca nişte caricaturi.

*

„Noi, înaripaţii” – îi spuse găina vulturului.

*

El e o catastrofă de om. Dar e un bun croat.

*

Nu e uşor să devii general. Aceasta reuşesc doar oamenii care nu îşi pierd capul în război.

*

În lipsă de idei, omului îi vin multe în gând.

*

Toţi suntem pentru UE. Jumătate pentru U, jumătate pentru E.

*

Nouăzeci la sută dintre croaţi sunt credincioşi. Cred că sunt catolici.

*

Guvernul înregistrează succese nevăzute.

*

A mai rămas doar o mână de comunişti. Cei care cred în reîncarnare.

*

Suntem pe locul cinci în Europa la consumul de alcool. Nu ne trebuie o regenerare spirituală, ci o regenerare a ficatului.

*

Nu e normal! Am umblat ore în şir prin oraş şi nu am întâlnit niciun nebun.

*

Cultura e sarea pământului, aşa că e normal ca oamenii de cultură să bea mai mult.

*

Există oare vreo jignire mai mare pentru femei decât aceea când un bărbat se omoară din cauza UNEIA?

*

Dacă nu ai o ţintă, nu poţi rata.

*

Satira trebuie să conţină şi o doză de otravă, ca orice alt medicament.

*

Satira e nesărată, pentru că îi ia în derâdere pe bolnavii incurabili.

*

E posibil să spui la orice nu? Da!

*

O data curvă, curvă mereu. Aşa e şi cu academicienii.

*

Umorul este cel mai bun medicament, când nu te doare nimic.

*

În căsnicie se intră cu un cântec care ţine până în zori.

*

Greşelile celor fără de greşeală sunt descoperite ulterior.

*

Feriţi-vă de personajele din cronicile negre. Şi de ziariştii acelor cronici. Dar, cel mai mult, de cititorii lor.

*

Legăturile homosexuale nu nasc probleme.

*

Relaţiile bazate exclusiv pe sex trec cu repeziciune.

*

Ginecologii şi prostituatele au aceleaşi surse de câştig.

*

În sex nu se poate exagera. Pentru acest lucru există poveşti.

*

Nu e uşor să minţi. Trebuie să minţi frumos.

*

Centrul pentru dependenţii de droguri susţine: „Cocaina l-a ucis pe Abel“

*

Este ilegal să întreţii relaţii sexuale cu o oaie, dar e legal să-i tai gâtul.

*

Nu vă temeţi! La capătul tunelului veţi vedea luminiţa de la ghereta unde se cumpără bilete.

*

Visul aforistului: să ajungă la acel punct în faţa căruia nu va fi nevoie de niciun cuvânt.

*

Guvernul fără scopuri nu îşi alege nici mijloacele.

*

Politica e curvă. Nu e pentru femei.

*

Un scriitor bun plăteşte cu dobândă tot ce fură.

*

Cu crima organizată e ca şi cu gunoiul. Mărunţişurile se ridică pe trei ori pe săptămână, iar piesele grele, de două ori pe an.

*

Cei care înnebunesc, nu vor afla niciodată.

*

Oamenii superficiali distrug până la temelie.

*

De la senat m-au trimis la camera deputaţilor, iar de la camera deputaţilor m-au trimis la senat. La dracu şi înapoi.

*

Au furat tot ce mişcă. Ar trebui să punem pază la cimitire.

DANKO IVŠINOVIĆ

(Mrkonjić Grad, Bosnia şi Herţegovina, 14.02.1957)

Ne petrecem o jumătate de viaţă dormind, iar despre cealaltă jumătate visăm.

*

Cine e verde în politică îşi petrece tot anul în octombrie.

*

Evenimentele din anii precedenţi au fost istorice. Furturile, la fel.

*

Avem foarte multe bogăţii naturale şi oameni îmbogăţiţi pe căi nenaturale.

*

Cine fură, va ajunge în iad, cine nu fură, e deja acolo!

*

Nimeni nu a murit încă de ruşine. Ruşine!

*

Omului harnic îi e lene să se odihnească.

*

Cenzura îl lasă pe ziarist fără text, iar pe colaborator fără onorariu.

*

Exodul creierelor reprezintă pentru o ţară o hemoragie cerebrală.

*

De când am spus DA în faţa altarului, votez mereu contra.

*

Proştii îşi stabilesc un preţ, deştepţii se vând la suprapreţ.

*

A murit fără să-mi plătească datoria. Pentru mine e mort.

*

Mi-a crescut standardul de viaţă. Trăiesc de azi pe poimâine.

*

Albert Einstein a repetat al doilea an de liceu. Deci, totul este relativ.

*
În şah se sacrifică mai întâi pionii, iar în politică, alegătorii.

JOSIP MARGETA

(Imotska Poljica, 09.09.1957)

E uşor de vorbit despre om, dar cu omul e tot mai greu.

*

Viaţa lui a fost un cântec. De protest.

*

Trebuie să întindeţi o mână celui ce se îneacă, dacă sunteţi siguri că nu poate ajunge la ea.

*

Metalele nobile nu se potrivesc oamenilor nobili.

*

La început a fost cuvântul, la sfârşit a fost bătaia.

*

Cum necum, şi-a făcut rost de aureolă. Acum îi mai trebuie un cap.

*

Minciuna are picioare scurte, iar adevărul, de-a dreptul rahitice.

*

Astăzi o ducem rău. Ne-am epuizat ieri în lupta pentru un viitor mai bun.

*

Au înţeles că între genialitate şi nebunie e doar un pas, aşa că geniile sunt trimise, preventiv, la balamuc.

*

În acea ţară fericită, doar poporul este nefericit.

*

E adevărat, trăim ca în deşert. Dar, nici petrol nu avem.

*

Nici turnătorilor nu le e uşor pe lângă atâţia mutălăi.

*

Comedie pe scenă, dramă în spatele scenei – tragedie la parter.

*

Pe Aleea Nemuritorilor,  mormânt lângă mormânt.

*

De când s-au instalat în frunte, nu trece o zi fără dureri de cap.

*

Poliţia noastră e perfectă. Nici bancuri nu se mai fac pe seama ei!

*

Bucură-te, patrie dragă, pentru că eşti tâlhărită de patrioţi, nu de nişte pierde-vară.

*

Comparaţia cu feudalismul nu are sens. Astăzi suntem iobagi pe propria glie.

*

Medici fără frontiere! Cât de mitoman sună!

*

Stăpânirile străine ne-au jecmănit mereu, după care au venit ai noştri.

*

Şi eu sunt optimist. Va fi ceva mai rău.

*

Unii îşi depun viaţa pe altarul patriei, alţii, doar flori.

*

Despre arginţii lui Iuda vorbesc cei în temă.

MIROSLAV BUSTRUC

(Metković, 21.10.1958)

A avea ce să nu spui este uneori mai important decât a avea ce să spui.

*

Ceea ce se câştigă prin păcat, pe păcat se şi cheltuie.

*

Alergarea după plăceri distruge plăcerea alergatului.

*

Oricât ai fi de tare, tot timpul eşti punctul slab al cuiva.

*

Invidia e când te uiţi la succes, dar treci cu vederea sudoarea.

*

Cel care doreşte cel mai mult să-şi facă rău, să-i urască pe alţii.

*

Pesimistul este omul care apreciază doar ceea ce nu există.

*

Unora li se iartă tot, dacă recunosc pe jumătate, iar altora, nici jumătate, dacă recunosc tot.

*

Eşti un bun credincios, dacă nu crezi că doar tu eşti un bun credincios.

*

A repeta aceleaşi succese înseamnă a întârzia în dezvoltare.

*

Să fim cumpătaţi în toate, mai puţin în cumpătare.

JOZO ČIZMIĆ

(Split, 01.08.1958)

Înainte de căsătorie nevastă-mea parcă era din poveşti, iar acum, parcă ar fi dintr-o snoavă.

*

Câteodată am impresia că m-am însurat cu un detector de minciuni.

*

Cea mai veche meserie este practicată cu mai mult succes de persoanele tinere.

*

Femeia poate fi iubită şi în afara căsniciei, dar urâtă, doar în căsnicie.

*

Adevăratul ateu nu crede nici în sine!

*

De la dragoste la ură e doar un pas, sau doar un amant.

*

Cea mai sigură metodă contraceptivă este homosexualitatea.

*

A salvat de la faliment mai multe firme. Nu a acceptat funcţia de director.

*

Patria s-ar simţi mult mai bine dacă unii ar iubi-o mai puţin.

*

Negustorul cinstit fură la cântar, în mod egal, de la fiecare cumpărător.

*

Pe timpuri eram un antialcoolic notoriu. Acum m-am vindecat.

ROBERT MARIĆ

(Split, 21.12.1958)

Sunt ateu, Dumnezeu mi-e martor!

*

Iarăşi mi-au înfipt cuţitul în spate – mă oţelesc!

*

Concurenţa sănătoasă se extinde, asemenea ciumei.

*

Şi porumbelul păcii este o specie pe cale de dispariţie.

*

Lăsaţi-mă în pace!!! Nu pot să ţintesc!

*

Apreciez tot ce nu aţi făcut.

*

Ultima mea dorinţă?! – Să mă nască cineva!

*

Igiena mentală?! Este oare vorba de spălarea regulată a creierului?

*

În democraţie totul este permis, chiar şi interdicţiile.

*

Înţelepciunea este să fii scuipat şi să aştepţi să li se usuce gâtlejurile.

*

Căraţi-vă din biografia mea!

*

Aşa tată, aşa fiu de căţea.

*

Nu vă temeţi, este doar frica!

*

Când nu îi mai funcţionează organele vitale, ţara e conectată la aparatul poliţienesc.

*

Scrieţi ce vreţi, dar să nu spuneţi că nu aţi fost avertizaţi!

*

Bagi un deget în canalizare şi eşti în contact cu toată lumea.

*

Ne vom urî până ce moartea ne va despărţi!

*

Poporul e mulţumit, fie că îi place sau nu!

MLADEN VUKOVIĆ

(Split, 22.09.1958)

Dacă despre morţi vom vorbi numai de bine, când vom afla adevărul despre ei?

*

Spălându-se pe mâini de toate, nu ajung să-şi spele şi obrazul.

*

Adevărul e întotdeauna la mijloc, presat din toate părţile.

*

Dragostea e oarbă, dar, totuşi, pipăie portofelul.

*

Cu cât e mintea mai scurtă, cu atât biografia e mai lungă.

*

În viaţa unora, doar dioptriile sunt pozitive.

*

Am greşit, încercând să creem oameni fără de greşeală.

*

Cei mai mulţi sfinţi apar în spatele lui Dumnezeu.

*

Aş citi satiră, dar nu ştiu unde am voie să râd.

*

A supravieţuit unei copilării vitrege, în satul lui Potemkin.

*

Şi turnătorii pot străpunge zidul fonic.

*

Puşcăria îndelungată este cea mai strălucită pagină din viaţa multor revoluţionari.

*

Cea mai înaltă distincţie a scriitorilor de satiră – dizidenţa.

*

Ne-au bătut la cap, ameninţându-ne cu spălarea creierelor.

*

În revoluţii, cel mai repede înfloresc coroanele de lauri.

*

Istoria se repetă. Învingătorii o modifică din nou.

*

Şi-a scuipat în palme şi ne-a întins o mână a împăcării.

*

Problemele femeieşti s-ar rezolva mult mai repede, dacă femeile nu s-ar amesteca în fiecare problemă.

*

Cel mai adesea omul se face şi se strică pe întuneric.

*

Capetele încinse îşi imaginează propria aură.

*

Doar fiii de căţea se bat mereu în piept că sunt fii ai poporului.

*

Fumând pipa păcii a făcut cancer la plămâni.

*

A fost un om şi jumătate, până nu şi-a cunoscut jumătatea.

 

NEDO ZUBAN

(Split, 10.11.1958)

Vorbesc în vânt – când se întorc după cum bate acesta!

*

Cine lucrează cu mănuşi – nu-şi scuipă în palme.

*

Cine se târăşte pe coate, nu-şi suflecă mânecile.

*

Asul din mânecă: cotul!

*

Spinilor le înfloresc mereu trandafirii.

*

Şi pentru întoarcea înapoi este nevoie de un conducător.

*

Ce succes am fi avut, dacă nu ne-ar fi lipsit rezultatele!

*

Am demonstrat că suntem un popor rezistent. Am rezistat tuturor promisiunilor.

*

Şi credinţa într-un viitor mai bun devine religie naţională.

*

În parlament sunt puţine femei, dar mulţi se comportă ca nişte babe.

*

Porumbelul de pe gard a salvat multe vrăbii din mână.

*

Doar oamenii îmbătaţi de putere nu vorbesc ceea ce cred când sunt treji.

*

Cinste primei, dar a doua faţă a medaliei este mai aproape de inimă.

*

Cu cât liderul uită mai mult, cu atât îl ţine poporul mai puţin minte.

*

Largheţea zâmbetului depinde şi de largheţea inimii.

VIKTOR IVANČIĆ

(Sarajevo, Bosnia şi Herţegovina, 08.10.1960)

Omul deştept aprinde rugul şi îl numeşte flacără a revoluţiei.

*

În artă totul este simplu: mai întâi te alături avangardei, după care te raportezi mereu la clasici.

*

Tovarăşi, duşmanul a fost spart în totalitate. Este peste tot.

*

Pentru ca viitorul să arate mai luminos, trebuie să asigurăm un fundal cât mai întunecat.

*

Şi capul sculptat de bronz este gol.

*

Nu mai ştim unde ne e capul, aşa că vom lupta umăr la umăr.

*

Nu v-am trădat noi, ci răbdarea!

*

Nu vom retrage semnăturile cu niciun  pas!

*

Având în vedere că istoria se repetă, aceasta nu se mai numeşte dictatură, ci play-back!

*

Unde este oare acel tărâm promis? Parcă l-a înghiţit pământul!

*

Nu acceptăm dictatul Europei! Ne ajunge şi propria dictatură!

ALOJZ BULJAN

(Ključ, Bosnia şi Herţegovina, 02.01.1961)

Când trebuie să ne lăudăm, suntem nişte oameni inimoşi, iar când trebuie să muncim, suntem bolnavi de inimă!

*

Avem biroCroaţie!

*

Trăiesc pentru a simţi, dar nu simt că trăiesc!

*

Doar aceia care fac numai ce vor sunt mai răi decât aceia care nu fac nimic.

*

Femeile îi ajută pe bărbaţi să vină pe lume, dar şi să plece de pe aceasta.

*

Când poporul alege – Iisus suferă!

*

Avem de ales – a munci din greu sau a trăi greu?

*

Deşteptul votează cu partidul pe care îl mulge, iar naivul, cu partidul care îl mulge!

*

Zona geografică reprezintă în cazul vinului garanţia calităţii, iar în cazul oamenilor, un handicap.

*

Cu cât eşti mai cinstit, cu atât eşti mai puţin respectat!

*

Face totul ca să nu facă nimic.

VLADO KARAKAŠ

(Podlapača, 02.01.1961)

Duşmanul care nu doarme niciodată se trezeşte din nou.

*

Oamenii mor fără apă şi mâncare, iar fără sex, dispar.

*

Femeia este un teritoriu ocupat, în care e greu de impus o guvernare.

*

Doar oamenii limitaţi pot avea încredere nelimitată în voi.

*

Am stat şi eu în spatele dumneavoastră, până am simit că pute ceva.

*

Guvernul se jură pe popor. Poporul înjură guvernul.

*

Ce folos că ştim toţi să scriem, dacă în jurul nostru e ceva de nedescris?

*

Beţivanii nu sunt deranjaţi că alcoolul le scurtează viaţa. Ei oricum văd totul dublu!

*

Împărtăşesc aceleaşi viziuni. Nu văd dincolo de nas!

*

Unor bărbaţi femeile nu le ies din cap, altora, din pat.

*

Când imaginea e rea, se ridică tonul.

MATE IVANDIĆ

(Sinj, 30.12.1963)

În ultimul timp îmi scot nevasta doar la alegeri.

*

Cei care gândesc la fel sunt cei mai fericiţi. E suficient ca unul să gândească.

*

Şliţul este reacţia biologică la decolteu.

*

Tăcerea e de aur. De aceea există atâtea femei sărace.

*

Din cauza luptei pentru fotolii, vom distruge industria producătoare de mobilă.

*

În scandalul ascultării telefoanelor, toţi fac pe surzii.

*

Orice am crede noi despre ei, nu îi va pune pe gânduri.

*

Cercul e un punct care suferă de ameţeală.

*

Femeile îşi plătesc mereu virginitatea cu sânge.

*

Întemeierea unei căsnicii înseamnă trecerea de la romantism la realism.

*

În dragoste, ochii propun, iar inima hotărăşte.

MIRO RADALJ

(Zadvarje, 12.11.1966)

Ne-a răsărit şi nouă întunericul soarelui.

*

Am dat totul din noi. Mai puţin nu aveam.

*

Oare celor cu ochii oblici Turnul din Pisa le pare drept?

*

Fiecare zi ni se împuiază capul. De stomac, trebuie să avem singuri grijă.

*

Dacă foamea spirituală ar fi asemănătoare foamei fizice, aş fi un sfânt.

*

Conştiinţa curată e mai mult decât jumătate din sănătate.

*

Nu orice trecut înseamnă istorie.

 

 

Fragmentul – mai bogat în mesaje decât întregul

 

Scriam cândva că aforismul reuşit, deşi doar un crâmpei de gând, prin capacitatea sa de a incita imaginaţia cititorului, capătă sensuri nebănuite. Ne aflăm în cazul paradoxal, în care fragmentul este mai sugestiv, mai bogat în mesaje decât întregul din care face parte.

Pe undeva aceasta este trăsătura caracteristică a artei fragmentului, ilustrată perfect de celebra sculptură „Venus din Milo”.  Statuia – una din piesele forte ale muzeului Luvru – se remarcă prin lipsa braţelor.  Această amputare, departe de a fi respingătoare, atrage  deopotrivă, criticii şi vizitatorii.

Statuia a fost cândva întreagă.  Autorul ei, Alexandros a executat-o conform canoanelor artei din epoca sa. Se spune că avea mâinile întinse cu graţie (Venus era cea mai graţioasă dintre  graţii). Iar în palme ţinea mărul de aur al discordiei. Îl primise de la  Paris, fiul lui Priam, care a răsplătit Frumuseţea, dispreţuind Înţelepciunea, (ca majoritatea bărbaţilor tineri).  Gestul său, sincer , dar lipsit de diplomaţie, a stârnit ura de moarte a înţeleptei Atena. A urmat o mare nenorocire pentru cetatea Ilion: războiul troian. Dar dezastrul a produs şi el, paradoxal, un miracol: poemele homerice, poate cele mai frumoase pagini epice ale literaturii vechi.

Trebuie să recunoaştem că Venus întreagă, cu un fruct de aur în palme, pare o imagine destul de comună, aproape banală. Mai mult, în templu zeiţele nude erau de cele mai multe ori decent îmbrăcate, cu haine dăruite de credincioşi.   Imaginaţi-vă o astfel de Venus! Pare mai degrabă o chelneriţă corpolentă, bine legată,  decât o zeiţă.

Un accident fericit a remediat aceste mari neajunsuri.  Nu se cunosc îmrejurările. Nu se ştie cine  e autorul  beneficei mutilări. Poate timpul, poate un cutremur de pământ, poate  o răscoală? Poate barbarii? Sau, de ce nu,  creştinii? (mai vandali decât vandalii, când era vorba de arta păgână). Cert este că zeiţa a rămas fără braţe. De-atunci fiecare îşi imaginează ceea ce lipseşte, aşa cum crede el de cuvinţă. În minţile vizitatorilor încolţesc mii de forme.

Aşa se întâmplă şi cu literatura fragmentară, în care spaţiile albe ale paginii au un scop precis. Este zona în care imaginaţia cititorului se poate desfăşura. La aforism (poate cea mai interactivă specie literară) , complicitatea cititorului este esenţială. Autorul incită prin construcţia sa aforistică, îşi provoacă cititorul prin echilibrul şocant al panseului, îl trimite spre anumite zone de interes. Dacă aforismul e bine închegat, el percutează, generând în mintea lectorului inteligent reacţii în lanţ.

Aforismul, din nefericire, presupune o anumită doză de inteligenţă. Se adresează unui public restrâns, unei minorităţi, unei neînsemnate aristocraţii spirituale. De aceea aforismul nu este şi nu va fi o specie literară comercială. Aforismul nu va câştiga niciodată un referendum. Devoratorii de romane poliţiste, adepţii manelelor litereare de mare tiraj nu-şi vor pierde niciodată timpul cu literatura sapienţială.

.               Aforismul croat, prezentat pentru  prima oară în România sub formă de antologie se supune legităţii specifice speciei  În acest volum găsiţi de toate: cugetare profundă,  maxime, sentinţe moralizatoare, lirism de înaltă ţinută, ironie, satiră, umor. Toate turnate în forme ultrascurte, condensate, de o lapidaritate desăvârşită.  Demersul lui Mladen Vukovic este remarcabil. El aduce antologia aforismului croat, cu  reuşitele ei  paradoxuri ei,  în spaţiul nostru spiritual. Spaţiu care, paradoxal,  încă nu dispune de o antologie a aforismului românesc.

Mladen Vukovic nu este doar un inspirat autor de aforisme, ci şi un exeget prodigios al aforismului. El a reuşit să închege acest volum consistent, în care descoperim  o mare varietate de gânduri lapidare,  de idei fulgurante,  de pilde morale şi silogisme filosofice, de sfaturi cu iz de proverbe – toate scrise în cheia concisă , specifică  genului. Savoarea multor panseuri se regăseşte în umorul lor debordant, explosiv.

Temele abordate sunt şi ele diverse.  Aforistul este de cele mai multe ori un moralist nemilos. Nu cruţă pe nimeni, nici măcar pe sine. Sunt luate în tărbacă teme până nu de mult sacre: istoria veche, dar şi cea nouă,  patriotismul (de cele mai multe ori, de paradă), vorbăria fără rost, mediile de informare.

Nu scapă nici instituţiile fundamentale ale statului. Cum politica rămâne un uriaş rezervor  de umor, nu e de mirare că parlamentarii, guvernanţii şi opozanţii lor, judecătorii şi poliţiştii  se întrec în a trezi zâmbete cu tâlc, în multe din aceste aforisme.

În Croaţia, ca şi în România, la începutul fiecărui mandat poporul îşi pune mari speranţe  în clasa politică.  Apoi urmează, inevitabil, decepţia generală, aceasta fiind  esenţa ciclicităţii democraţiei.  Fenomenul are acelaşi scenariu.  Politicienii, imediat după alegeri se baricadează  în citadelele instituţiilor publice, unde, în ciuda unui susţinut asalt mediatic, reuşesc să-şi păstreze intacte toate privilegiile. Optimismul surâzător din campanie este înlocuit, imediat după depunerea jurământului, de un egoism feroce, devorator. Se dovedeşte, o dată în plus, că omul a fost şi va rămâne lup pentru om.

Se pare că la Zagreb, la fel ca la Bucureşti, poporul refuză să se recunoască în corpul legiuitor pe care, culmea, el singur l-a ales, după chipul şi asemănarea sa. Şi încă prin alegeri libere.

Această carte pune în lumină universalitatea unor tipare, perenitatea unor tare mentale, pentru care nu există limitări în spaţiu şi timp.

VALERIU BUTULESCU