
Traducere Valeriu Butulescu
WOJCIECH WIERCIOCH
ŚNIEG
Brnę w mistycznym puchu –
między płotem ze sztachet a kamiennym murem –
przede mną stoi czarna kobieta.
Czarny charakter, dama w czerni
czy konieczne dopełnienie białego tła?
Za furtką klasztor albo zamek
z ogrodem. Być może wśród drzew
kryją się groby – zasypane śniegiem
i czasem… Wieczorna mgła wieczności
wplata się w ciszę zimnego spotkania.
Alfred Sisley otwiera bramę nieskończoności…
ZĂPADĂ
Mă împotmolesc în puful mistic –
între gardul de ştacheţi şi zidul de piatră –
în faţa mea stă o femeie neagră
Un caracter negru, o doamnă în doliu
sau completarea necesară a fondului alb?
În spatele porţii, o mănăstire sau un castel
cu grădină. Poate printre arbori
se ascund morminte – troienite de zăpadă
şi de timp… Ceaţa de seară a veşniciei
se agaţă de tăcerea unei întâlniri reci.
Alfred Sisley deschide poarta
infinitului…
WOJCIECH WIERCIOCH – poet şi prozator,
născut în 1966, de profesie medic. Este redactor şef
al publicaţiei literar-artistice „Metafora”.din Cracovia.
JOLANTA SZYMSKA-WIERCIOCH
MARTWA NATURA
nie mam sposobu
na twoją odwróconą twarz
mogę jedynie
wylać na kawałek płótna
dzban wody
z którego piliśmy
o świcie
i stłuc twardym
pędzlem dramat
zwany
życiem
NATURĂ MOARTĂ
nu am remediu
pentru faţa ta întoarsă
pot doar
să vărs pe o bucată de pânză
vasul cu apă
din care am băut
în zori
şi să lovesc cu o pensulă
dură drama
numită viaţă
JOLANTA SZYMSKA-WIERCIOCH: poetă, născută în 1972 la Myślenice. Absolventă a facultăţii de contabilitate a Academiei de Ştiinţe Economice din Cracovia. Este secretar literar al publicaţiei literar-artistice „Metafora”.
ANTONINA SEBESTA
Malarstwo
zupełnie dobrze można żyć
w państwie krajobrazów
kochać ogrody wypełnione farbą
rodzić martwe natury kwiatów i talerzy
ból zmieści się w rozerwanej pomarańczy
a mądrość w róży
która nie ma siły podnieść głowy
Pictură
foarte bine se poate trăi
în statul peisajelor
să iubeşti grădinile pline de vopsea
să naşti naturi moarte cu flori şi farfurii
durerea încape într-o portocală sfâşiată
iar înţelepciunea în trandafirul
care nu are forţa să-şi ridice capul
ANTONINA SEBESTA: publicistă şi poetă, doctor în filozofie, autoare a mai multe volume de poezie, colaboratoare a publicaţiei cracoviene „Metafora”. Locuieşte la Myślenice.
KATARZYNA BERETA
anioł
do nieba
spieszył
pół drogi
ziemia
stanął
na chwilę
został
na wieki
îngerul
spre cer
se grăbea
la jumătatea drumului
pământul
s-a oprit
o clipă
a rămas
pentru secole
KATARZYNA BERETA: poetă, prozatoare, eseistă, născută la Chorzow, în 1977. Doctorand în filozofie, colaborează cu publicaţia „Metafora”.
MICHAŁ PIĘTNIEWICZ
Przesłanie
stoją nadzy nad brzegiem skały
wszystko co pijemy wszystko co wydalamy
nie znaczy tak naprawdę zbyt wiele
jedynie to co ukryte znaczy coś
ale tego nie wiedzą poeci
być może psychiatrzy w białych kitlach
być może Jezus w prześcieradle ze światła
ale zanim mnie wtrącą tam jeszcze
będę w stanie coś napisać jabłko drzewo
jabłoń grusza i huśtawka świat nie przepływa
świat jest a to co w środku jest życiem
pytają mnie co robić odpowiadam tak
żebyś nie ranił możesz do niej napisać
jedną nogę masz w ciemnym źródle
drugą stukasz o szary chodnik i wybijasz
rytm i to że kolekcjonowanie dni milczenia
przestało być takie ważne
że możesz coś stracić i możesz coś zyskać
co zyskałeś? Jeśli to jest prawdziwe
a nie jest oszustwem w które wchodzisz z ufnością
może zapytać Jezusa lub Boga dlaczego
ale to pytanie traci na znaczeniu w obliczu
tego co jest
że kiedyś pisałeś na skórze a teraz płyniesz
pod wodą w wodzie stałeś się rybą pływakiem
jednocześnie na powierzchni i w głębi
i twardego gruntu nie tracisz pod nogami
wylewa się ciemność z ciebie na ulice
w kałużach
straciwszy siebie siebie zyskałeś
wylewa się głęboka ciemność z ciebie
na uśmiechniętych ludzi z parasolami
i tylko czasem tylko czasem
przypląta się gołąb
Mesaj
stau goi pe malul stâncos
tot ce bem, tot ce eliminăm
drept vorbind nu înseamnă prea mult
doar ce este ascuns înseamnă ceva
dar poeţii nu ştiu acest lucru
poate ştiu psihiatrii cu căciuli albe
poate ştie Iisus în cearşaful său de lumină
dar înainte de a mă introduce acolo iar
voi fi în stare să scriu ceva măr pom
măr pară şi scrânciob lumea nu curge
lumea este iar ce este la mijloc e viaţă
mă întreabă ce este de făcut răspund da
ca să nu răneşti poţi să-i scrii
ai un picior în izvorul întunecat
cu al doilea loveşti trotuarul gri şi baţi
ritmul iar colecţionarea unor zile de tăcere
a încetat să mai fie atât de importantă
că poţi ceva să pierzi şi poţi ceva să câştigi
ce-ai câştigat? Dacă este adevărat
şi nu este o înşelătorie în care intri cu încredere
poate îl întrebi pe Iisus sau pe Dumnezeu de ce
dar această întrebare îşi pierde din însemnătate
în contrast cu ceea ce este
că ai scris cândva pe piele şi acum curgi
sub apă în apă ai devenit peşte înotător
concomitent la suprafaţă şi în adânc
şi pământul tare nu-l pierzi de sub picioare
se revarsă întunericul din tine pe stradă
în bălţi
pierzându-te pe tine pe tine te regăseşti
se revarsă un întuneric adânc din tine
peste oamenii surâzători cu umbrele
şi doar cu timpul doar cu timpul
se încurcă porumbelul
MICHAŁ PIĘTNIEWICZ: poet şi critic literar, născut în 1984 la Tarnow. Absolvent al facultăţii de polonistică al Universităţii Jagellonska din Cracovia. Colaborator al publicaţiei „Metafora”.
EMIL BIELA
ANIOŁ STRÓŻ PANA BOGA
czy Pan Bóg
potrzebuje anioła stróża
tak jak człowiek
pytałem teologów
uśmiechali się
przepraszająco
i mówili grzecznie
żebym nie zawracał głowy
mój anioł stróż
którego już zamierzam
zwolnić
podpowiedział mi wczoraj
że aniołem stróżem Pana Boga
jest człowiek
czyli
ja
ÎNGERUL PĂZITOR AL DOMNULUI DUMNEZEU
oare Domnul Dumnezeu
are nevoie de un înger păzitor
aşa ca omul
am întrebat teologii
au râs
cerându-şi scuze
şi mi-au spus politicos
să nu-i bat la cap
îngerul meu păzitor
pe care tocmai mă pregătesc
să-l concediez
mi-a şoptit ieri
că îngerul păzitor al Domnului Dumnezeu
este un om
adică
eu
EMIL BIELA: poet şi prozator, născut în 1939 în Myślenice. Profesor de limba poloneză, doctor în ştiinţe umaniste, colaborator al. revistei cracoviene „Metafora”.
JOANNA PIETRZYK
Ognisko domowe
ognisko domowe
znowu zgasło
więc
ojciec poszedł do piwnicy
i kopnął je w żelazne dupsko
w ognisku domowym
palą się śmieci
czarne kamienie
i potargane listy
czasem ojciec otwiera pokrywę
a dym bucha mu w pysk
potem wynosi wiadro
spopielałych rzygowin
i
polewa je moczem
gorącym jak
olej
a potem pali papierosa
ognisko domowe
znowu zgasło
piekło domowe
płonie
Căminul familiei
căminul familiei
iar s-a stins
deci
tata a coborât în pivniţă
şi l-a lovit în fundul său de fier
în căminul familiei
ard gunoaie
pietre negre
şi scrisori rupte
uneori tata deschide uşiţa
şi atunci fumul îl loveşte în faţă
apoi duce găleata
cu vome calcinate
şi
le stinge cu urină
fierbinte ca
uleiul
apoi îşi aprinde o ţigară
căminul familiei
s-a stins iar
infernul familiei
arde
JOANNA PIETRZYK – poetă născută în 1990 la Myślenice, membră a grupării poetice „TILIA”. A studiat gestionarea culturii la Universitatea Jagiellońska. Colaborează cu publicaţia cracoviană „Metafora”
MARCIN KANIA
SYTOŚĆ
(impresja)
Deszcz pada z siłą, jakby chciał zrzucić ciężar
Mężczyźni są głodni kobiet, czekają
moknąc wzrastają,
kobietom chłód zmienia sutki w kamień. Dziś powstanie pokolenie
przy którym nawet śmierć wygląda na tyle łaskawie
że można
z papilarnych linii życia
dać jej pić, dać pić
SAŢIETATE
(impresie)
Ploaia cade cu forţă, ca şi cum ar vrea să slăbească
Bărbaţii sunt flămânzi de femei, aşteaptă
ridicându-se uzi
răceala transformă sânii femeilor în piatră. Azi apare generaţia
faţă de care chiar şi moartea pare atât de îndurătoare
încât se poate
din liniile papilare ale vieţii
sî-i dai să bea, să bea
MARCIN KANIA: publicist, poet, doctor în filologie, născut în 1980. Redactor şef al revistei „Konspekt” Locuieşte în Cracovia.
MARIAN BOGDAŁA
Białe góry
Białe góry jak białe anioły
stoją w zorzy wieczoru
pośród splendoru
nieba i wody
dziki ptak leci
ku innemu światu
tak po życiu naszym
gdy przeminą czasy
wyglądać będzie
jawa nowej ziemi
i nowego nieba
oczami obudzonymi
patrzeć będziemy
na uświęconej ziemi
nieskalane śniegi
na niebios
ogniste ogromy
nie pamiętając
że żyliśmy
w miastach grzechu
za murami
Sodomy
Munţii albi
Munţii albi asemenea îngerilor albi
stau în pragul serii
prin splendoarea
cerului şi apei
pasărea sălbatică zboară
către o altă lume
după viaţa noastră
când se petrec timpurile
tot aşa va arăta
apariţia noului pământ
şi a noului cer
cu ochi treziţi
vom privi
spre pământul sfinţit
şi zăpezile nepângărite
spre imensităţile de foc
ale cerului
fără să ne amintim
că am trăit
în oraşele păcatelor
după zidurile
Sodomei
MARIAN BOGDAŁA: poet şi prozator, născut în 1936 la Bieńec. A studiat bibliologie şi archeologie mediteraniană. Colaborator al publicaţiei „Metafora”. Locuieşte la Zakopane.
Stanisław Chyczyński
OSOBISTY
jak łatwo jest umrzeć
wystarczy tylko odwiedzić
chorego na mononukleozę
lub zrobić po prostu
o jeden krok za daleko
zderzyć się z rykoszetem
od ściany przeznaczenia
lub zażyć mały czerwony
kamyk niefilozoficzny
że łatwo jest umrzeć
przekonał mnie o tym
wuj Franciszek co upadł
dla śmierci na ziemię
w sam środek zwózki siana
oto serce mu pękło
jak w jerozolimskiej
świątyni zasłona.
PERSONAL
ce uşor e să mori
ajunge doar să vizitezi
un bolnav de mononucleoză
sau să faci pur şi simplu
un pas în plus
să te loveşti de ricoşeul
din peretele destinului
sau să înghiţi o pietricică nefilosofală
mică şi roşie
că e uşor să mori
m-a convins
unchiul Franciszek care a căzut
mortal la pământ
tocmai când căra fânul
iată inima i-a crăpat
asemenea draperiei
din templul de la Ierusalim
Stanisław Chyczynski – poet, prozator, critic literar, născut în anul 1959. Absolvent al Universităţii Jagellonska din Cracovia (1986). Colaborator al publicaţiei „Metafora”. Locuieşte în Kalwaria Zebrzydowska.


