VALERIU BUTULESCU
FRAGMENTARIUM
1
În fiecare an trecem nepăsători prin ziua morţii noastre.
2
Din gheara diavolului am scăpat uşor. Dar cum să mă eliberez din îmbrăţişarea îngerilor?
3
Proorocii, cu cât sunt mai bine plătiţi, cu atât sunt mai optimişti.
4
Şi neştiinţa ar trebui ordonată alfabetic. Un fel de enciclopedie a ignoranţei.
5
Conjug de trei ori verbul „a munci” şi simt nevoia să mă odihnesc.
6
Glorie. Uitare cu efect întârziat.
7
O carte prost legată. Am scuturat-o puţin şi ideile au început să se împrăştie.
8
Puritatea copilăriei. Orice râu e limpede la izvoare.
9
Am văzut un ministru urcat într-un pom. Fiecare ramură tremura sub povara răspunderii.
10
Soarele neputincios şi expansiunea nestăvilită a nopţii.
11
Un peşte, înotând în propriile lacrimi.
12
Ziua se gândea la bani, iar noaptea visa acelaşi lucru.
13
Original, ca un papagal în primă audiţie.
14
Criticii văd muzica şi aud pictura.
15
Şi în rândul mediocrităţii se dă o luptă. E ceva să fii cel mai mediocru.
16
Poezia e cântec de delfin. Nu orice ureche o poate percepe.
17
Tu alergi odată cu vântul, deci tu nu simţi furtuna.
18
Văd munţi de rugină. Epoca fierului încă nu s-a sfârşit.
19
Dacă n-ar fi avut alături munţii cei mari, şi dacii şi-ar fi construit piramide.
20
Un muşuroi enorm, locuit de o uriaşă furnică.
21
Se clătina prea tare pentru a-şi mai putea alege punctul de sprijin.
22
Ea îmi părea o floare, într-atât era de frumoasă, parfumată şi inactivă.
23
Sublimul, ca o umbră a transparenţei.
24
Un trecut pe măsura frumuseţii ei.
25
Sperietoarea. Păsările o cred om şi se îndepărtează.
26
Îmi doresc un buchet în care florile să se îmbăţişeze din proprie iniţiativă.
27
I-au luat boului jugul. Acum aşteaptă ca el să împingă benevol carul.
28
Simbioza om – câine. Singurele animale capabile să se gudure.
29
Cât ţine bairamul, prefer islamul.
30
Ce frumos cântă plopii, împotrivindu-se vântului.
31
Citesc un necrolog. Răsuflu uşurat; încă nu e al meu!
32
Oare scleroza timpurie tot precocitate se cheamă?
33
Vine o vreme când trăim din amintiri, precum cactusul, din apa strânsă-n tulpină.
34
Dresura. Animalele trebuie cumpărate cu zahăr pentru a le convinge să facă gesturi umane.
35
Unii nu se pot descompune chimic înainte de a se descompune moral.
36
Chiar dacă nu ai stupi, ocroteşte albinele.
37
Unele idei se înmulţesc prin diviziune. Cu cât sunt mai populare, cu atât mai mică le este anvergura.
38
Cerul devine sângeriu, când soarele se coboară la nivelul privirii noastre.
39
Unii poeţi se cred iarbă. Se reeditează anual.
40
Adevăratul umorist trebuie să stârnească râsul la modul cel mai serios.
41
Ignoranţa e cea mai grea povară. Dar cel ce o poartă nu o simte.
42
Uneori e mai uşor să tragi cortina decât o concluzie.
43
Ideile titanice nu pleacă din trupuri titanice. Poezia nopţii de primăvară izvorăşte din trupul neînsemnat al privighetorii.
44
Doamne! De ce ai pus atâta sete de viaţă în trupul acesta perisabil?
45
Moştenim plânsul. Numai cântecul se învaţă.
46
Să nu crezi că duşmanul te admiră. El numai caută punctul vulnerabil.
47
Consider că adevărul gol-goluţ nu e moral.
48
Pasărea zboară. Pe pământ, umbra ei se târăşte.
49
Nu toţi sculptorii au trecut în epoca pietrei şlefuite.
50
De câte ori deschid ochii comit o indiscreţie.
51
Daca nu ar exista diavolii, binele ar subjuga totul.
52
Iar cel ce n-a văzut munţii, uluit va fi de măreţia dealului.
53
Doar cămătarii se bucură de trecerea timpului.
54
Averea unora depăşeşte valoarea până la care ei ştiu să numere.
55
Cel experimentat dă sfaturi. Fiecare sfat este pentru el un nou experiment.
56
Detest somnul. Atâtea ere am dormit. Atâtea ere voi mai dormi.
57
Şi bunătatea trebuie drămuită. Uneori, pomii se frâng sub greutatea fructelor.
58
Tiparul. Strănuţi în zece mii de exemplare şi nimeni nu-ţi spune”sănătate”.
59
Un singur picior am călcat şi au început să ţipe toţi cei desculţi.
60
După ce traversează gheaţa lentilei, soarele devine incendiar.
61
Pasărea s-a eliberat de pământ. De-acum, va fi captiva cerului.
62
Vulturul, chiar dacă prinde găini, rămâne vultur.
63
Pentru o ploaie banală, atâta risipă de fulgere.
64
Morţii sunt liberi. Gardul cimitirului este făcut pentru cei vii.
65
La ţară, reverie înseamnă lene.
66
Aceste pagini. Cutia neagră a scurtului meu zbor.
67
În rănile arborilor îşi găsesc adăpost vietăţi mărunte.
68
Mulţi consideră că au venit pe lume dintr-o eroare şi aşteaptă răbdători să fie rechemaţi.
69
Ecoul întârzie. Glasul tău răzbate departe.
70
M-am rătăcit. Mereu mă împiedic de idealurile altora.
71
De ce din lut? Omul trebuia făcut din oţel inoxidabil.
72
A ajuns prim solist in corul tăcerii.
73
Lingura nu cunoaşte uzură morală.
74
Poezia s-a născut în noaptea în care omul a început să contemple luna, conştient că nu e comestibilă.
75
Copiii sunt în primul rând ai mamelor. Nu întâmplător, bărbaţilor li s-au atrofiat glandele mamare.
76
Unii au nevoie de sufleor pentru a spune exact cine sunt.
77
Se tulbură numai pâraiele. Marea e veşnic străvezie.
78
Inteligenţa împunge, prostia apasă.
79
De regulă, după un prag înalt urmează o prăpastie.
80
După Ludovic al XVIII-lea au urmat şi alţi Ludovici. Dar istoria n-a mai vrut să-i numere.
81
Să o luăm de la început. Natura face asta în fiecare an.
82
Stânci submarine. Cei mai periculoşi sunt duşmanii care nu se pot ridica deasupra nivelului.
83
Atenţie, habotnici! Lui Dumnezeu îi plac oamenii smeriţi, dar cu personalitate.
84
Un container cu mărturii ale civilizaţiei moderne a fost îngropat la Osaka. Urmează să fie scos peste cinci milenii. Să vedem dacă arheologii vor avea atâta răbdare.
85
Războiul nuclear este oricând posibil. Uraniul se înnobilează mai uşor decât oamenii.
86
Pompierii ignoranţei. Unde văd o strălucire, presupun imediat un incendiu.
87
Când se termină jocul dragostei, privighetoarea tace.
88
Altruismul copacilor a făcut să apară specii noi de ciuperci parazite.
89
Animalele nu râd. Ele înţeleg gravitatea vieţii.
90
Ce e sinucigaşul? Propriul său călău, sau propria sa victimă?
91
Când rage, leul încearcă să stabilească un dialog cu victima.
92
În urma mea, multă vreme, acest munte va continua să fie munte.
93
Omul sincer mai este şi credul.
94
Citate. Frunze de smochin, pentru goliciunea spirituală.
95
Nici o găină nu mai zboară, după cinci mii de ani de viaţă sedentară.
96
Era atât de raţional, încât apela la iluziile altora.
97
Sinuciderea este o crimă. Sinucigaşii ar trebui readuşi la viaţă şi aspru pedepsiţi.
98
Mitologie. Bufniţa doarme toată ziua şi trece drept pasăre a înţelepciunii.
99
Cel rătăcit descoperă drumuri noi.
100
În faţa reformelor religioase, zeii au rămas întotdeauna pasivi.
101
Stabilitate înseamnă stagnare.
102
Înbălsămaţi-mă! Nu cred în a doua viaţă, dar vreau să fac o bucurie arheologilor.
103
Acordează-ţi spiritul. Dar nu după diapazonul oricui.
104
Când descrii soarele, să nu începi cu petele.
105
Spre deosebire de oameni, iarba nu se poate cosi singură.
106
Nu cred în jurăminte! Vă jur!
107
O rafală de vânt a răbufnit din cuşca sufleorului. Pe scenă, câţiva actori au început să vâjâie.
108
Spre unele idealuri se coboară.
109
Urcăm pentru a privi de sus, sau pentru a fi priviţi de jos.
110
Rece, insensibil, imobil. Omul acesta cred că e un zeu.
111
Pinguinul. O pasăre poate trăi între gheţuri. Dar nu mai zboară şi nu mai cântă.
112
Diavolii. Dumnezeu tolerează opoziţia, dar îi pune coarne.
113
Înainte de a negocia cu lupul, pune-i botniţă.
114
Unanimitatea pietrelor naşte temelii, sau avalanşe.
115
Idolatrizăm vulturii, deşi găinile ne aduc servicii incomparabil mai mari.
116
Toţi vor timona. Nimeni nu vrea să vâslească.
117
O aspiraţie nu moare. Cel mult se împlineşte.
118
Am convenit ca lacrimile cerului să se numească ploaie.
119
Unii oameni trebuie împinşi spre idealuri.
120
Educaţie. Când dai viaţă cuiva, lasă-i şi modul de întrebuinţare.
121
Augias a ajuns celebru, nu prin caii săi, ci prin gunoiul cailor săi.
122
Când femeile îşi fac autocritica îşi găsesc minunate defecte.
123
Câte drame ascunde uneori cuvântul linişte.
124
În fructele pomului să nu vezi generozitate, ci numai sete de continuitate.
125
Dragoste. Orice fruct e prevestit de-o floare.
126
Avea dreptate şarpele. Nu poate fi rai, acolo unde nu e dragoste.
127
Din tot ce sunt nu va rezista timpului decât un calcul renal.
128
Asemenea râurilor, mergem pe linia rezistenţei minime, şi viaţa noastră e un şir de meandre.
129
Moartea. Oare e punct sau virgulă?
130
Nu sunt nici măcar umbră. Sunt visul unei umbre.
131
Gravitaţia trage toate sforile Universului.
132
Prometeu s-a jertfit, pentru ca noi să ne putem aprinde liniştiţi ţigările.
133
Din fericire încălcăm geometria. Suntem egali, fără să fim asemenea.
134
Să nu dispreţuim pleava. Ea a ocrotit aurul grâului.
135
Sunt cuvinte de care ne temem să le scriem cu literă mică, cu toate încuviinţarea gramaticii.
136
Crucea s-a prefăcut în stea, în urma perfecţionării tehnicii de crucificare.
137
El mă urmărea pas cu pas, iar eu mă credeam steaua lui călăuzitoare.
138
Nu te mai gândi la opinia iepurelui, câtă vreme leii te admiră.
139
Crăciun. Transcendentul se pierde în spatele unui orizont de mezeluri.
140
Un copac desfrunzit, care se încăpăţânează să freamăte.
141
Ofilit, la umbra moralei, – paznic somnoros al propriilor dorinţe.
142
Diavolii sunt materie divină scăpată de sub control.
143
Am cunoscut un bătrân care vorbea cu pietrele, fără să ştie că asta se cheamă prozopopee.
144
Pe vremuri animalele conversau cu oamenii. Acuma tac, convinse de inutilitatea oricărui dialog.
145
Zero? El poate fi o sumă de infinituri diferite.
146
Vezi stânci, câţiva pescăruşi, nişte valuri. Ai impresia că ai înţeles marea.
147
Infernul este un iad modernizat.
148
Ei tac. Dar cât de zgomotoase le sunt gândurile.
149
Uneori mă repet. Pe pământul arid trebuie să semeni de mai multe ori.
150
În dragostea florilor, vântul hotărăşte.
151
Să vizitezi toate muzeele lumii şi să nu-ţi aminteşti decât taxele de intrare.
152
Fiecare să râdă în funcţie de starea danturii lui.
153
Râurile gonesc spre mare, deşi acolo îşi pierd identitatea.
154
Această antologie seamănă cu o groapă comună.
155
Mereu ne e dor de un alt anotimp.
156
Centenarii. Spaima caselor de pensii.
157
Mulţi cred că soarele apune numai ca să nu-i deranjeze pe ei în timpul somnului.
158
Să te arunci în gol, nepăsător ca o pasăre.
159
Poezia lui e uscată ca o mumie şi poate de aceea rezistă timpului.
160
Avem ceva din destinul merelor. Abia ne coacem şi trebuie să ne prăbuşim.
161
Până la eliberarea actului de deces, nimeni nu se poate considera cu adevărat mort.
162
O revistă adevărată este o revistă care mă publică.
163
Ajunsese foarte erudit, trăgând cu urechea pe la uşile oamenilor culţi.
164
Arheologii. Pe baza unui ciob ei reconstituie o întreagă bucătărie antică.
165
Cocori, rândunele? Prefer modestia vrăbiilor, care înfruntă iarna alături de mine.
166
Fără detergenţi, nu văd rostul botezului.
167
Creditor. Un naiv care încă mai crede că i se va plăti.
168
Parfumul trandafirului ne face să-i uităm înţepătura.
169
Animalele care nu se lasă de bună voie tunse şi mulse sunt socotite sălbatice..
170
Din prime îmi achit sancţiunile.
171
Când judecătorii vor face şi treaba călăului, pedepsele vor fi mai blânde.
172
Lenea trebuie să fie tare obositoare. Leneşii se odihnesc cel mai mult.
173
O fi existând lumea cealaltă? Vom muri şi vom vedea.
174
Pentru a nu te contrazice ai nevoie de principii solide, sau de o excelentă memorie.
175
Un mileniu s-a scris cu pene de gâscă. Gâştele au merite mari în promovarea culturii.
176
Timpul nu stă pe loc. Ştii mai multe decât Pitagora şi cazi la bacalaureat.
177
Oare cincizeci de ani de la prima căsătorie tot nuntă de aur se cheamă?
178
Uneori ne ţinem capul în palme. Mare povară.
179
Hiena nu vrea să ne mănânce. Înseamnă că suntem vii.
180
Între numărul de creduli şi numărul de escroci există un echilibru ecologic perfect.
181
Civilizaţia umană va fi o enormă stalactită. Azi vedem primele ei cristale.
182
Hârtia. Aplatizăm păduri, pentru a le mâzgăli apoi cu platitudini.
183
Nu toţi ştiu să ucidă. Unii numai îţi scurtează viaţa.
184
Peste un veac se vor uita la cubofuturismul nostru ca la „Psaltirea pre versuri” a lui Dosoftei.
185
Ecologia legalizează politica lupului.
186
Urechile invidiază ochii. Au pleoape.
187
Frumuseţea e floare. Înţelepciunea, piatră.
188
Reciful. Solidaritatea unor animale minuscule naşte stânci, de care uneori s-au sfărâmat corăbii.
189
Banul rămâne principiul fundamental al vieţii. Când ai bani, poţi să-ţi permiţi şi alte principii.
190
Pentru a înţelege unii oameni, asemenea tablourilor în ulei, trebuie contemplaţi de la distanţă.
191
Uitat, am început să mă îndoiesc de mine, precum o floare neculeasă, de frumuseţea ei.
192
Să planifici nemurirea în altă epocă. Ce lipsă de răspundere!
193
Să pui lângă lup, oaia. Ba să o mai faci şi şefa lui de birou.
194
Sacrificiul seminţei putrezite pe piatră nu e zadarnic. Ea formează solul, în care mai târziu vor încolţi seminţe.
195
Fie pâinea cât de rea, tot mai bine-i pe planeta mea.
196
Râul nu poate scoate pietrele din vad, dar, răbdător, le-mpinge la vale.
197
Unele imperii au căzut mult mai greu decât îşi pot imagina anumiţi regizori de film.
198
Încercând să desfigureze monstrul, l-au făcut aproape simpatic.
199
Unele minciuni au la bază politeţea şi par scuzabile.
200
Mulţi bâzâie precum albinele şi se miră că nu iese miere.
201
Aforistul este precum ţara subdezvoltată, care îşi vinde ieftin materiile prime.
202
Nemurirea. Nimic nu sperie mai mult groparii.
203
Până la urmă m-au convins să mă las constrâns.
204
Remuşcarea. Ghilotina lentă a vinovatului uitat de justiţie.
205
Sunt ca frumoasa frivolă, dorită de toţi, dar sortită să rămână nemăritată.
206
Ne găsim prieteni adevăraţi printre câini. Ei ne iubesc fără să emită păreri şi fără să ne ceară nimic împrumut.
207
Setea de lumină scurtează adesea aripile fluturilor.
208
Iedera e convinsă că susţine stejarul.
209
Două greşeli conjugate pot genera un mare adevăr.
210
Ce bine se înţelege un pictor surd cu un muzician orb.
211
Uneori binele erupe vulcanic şi face mii de victime.
212
Corrida. Înainte de a fi prefăcut în biftec, taurul trebuie înjosit public.
213
Ziditorul Voroneţului nu şi-a făcut aripi de şindrilă. El a coborât scările şi istoria i-a uitat numele.
214
În spatele zâmbetului se ascunde ascuţimea dinţilor.
215
O oaie nu va înţelege niciodată de ce trebuie sărbătorită învierea cu carne de miel.
216
Mari şi mici, trăim cu toţii din mila soarelui.
217
Când seacă mările, munţii cresc.
218
Ecoul este un ricoşeu sec. Marile fapte au nevoie de rezonanţă, nu de ecou.
219
La unii cultura apare ca o boală profesională.
220
Unele vise se împlinesc. Am avut un vis în care se făcea că dormeam.
221
Oare un om cu cap de cal are dreptul să se creadă centaur?
222
Un soare însângerat pe culme nu înseamnă neapărat un răsărit.
223
Subliniem cuvintele gata să cadă.
224
Unele revoluţii sunt ca microseismele nocturne. Le resimt numai cei ce nu s-au culcat.
225
Uneori, frica face din noi eroi, iar neputinţa ne umple de virtute.
226
În balonul spart trebuie să sufli mai tare.
227
Televizoarele să stea pe măsuţe joase. Să nu cumva să depăşească nivelul televiziunii.
228
Aidoma albinei, pot să lovesc profund o singură dată.
229
Tocurile şi aureola îi ajută pe pitici să crească.
230
Pentru unii verigheta e un zero de aur.
231
Când stelele ating orizontul pot fi luate drept felinare.
232
Rima ogor-spor a dat o nouă strălucire poeziei agricole.
233
Şi Demosthene umbla cu pietricele în gură. Dar şi le scotea când se înscria la cuvânt.
234
Nu-ţi călca umbra în picioare. Îţi seamănă.
235
Sunt bărbaţi care se cred copaci. Fiecare an înseamnă alt inel.
236
Ploşniţa a depus o reclamaţie. A muşcat-o un purice.
237
Creşte tot mai mult apropierea dintre oameni. Mai ales în autobuze.
238
Din solidaritatea firelor de păr se poate naşte cel mult o perie.
239
La măreţia vârfului îşi aduc contribuţia şi văile, cu adâncimea lor.
240
Credeam că Matusalem a fost un mare doctor.
241
Plânge căruţaşul. Noaptea trecută calului său i-au crescut aripi.
242
Doamne, ce alibi ai Tu pentru Noaptea Sfântului Bartolomeu?
243
Ce-i poate înfrăţi pe oameni mai mult decât povara aceluiaşi jug?
244
Puritate. Mâini de zână? Mai degrabă mâini de spălătoreasă.
245
De-aş fi Pământ, eu n-aş atrage pe oricine.
246
Înţeleptul nu poartă nici scut, nici sabie.
247
Cei ce bocesc la necaz, chiuie când sunt fericiţi.
248
Vezi încotro cad umbrele şi vei şti cine cerne lumina.
249
Viaţa e precum apa. Cu cât e mai săracă, cu atât e mai limpede.
250
Fierul care rugineşte nu se descompune. El se combină.
251
Regula neîntemeiată întăreşte cel mai mult excepţia.
252
Împodobeşte-ţi partea invizibilă a caracterului şi caută să faci o faptă bună fără martori.
253
Ahile îşi privea duşmanii drept în faţă. El avea călcâiul vulnerabil.
254
Reumatism. Pe Matusalem îl dureau genunchi la fiecare schimbare de epocă.
255
După descoperirea săpunului au dispărut multe mirosuri specifice.
256
Să nu fim superficiali. Darul de a pluti îl au numai lucrurile uşoare.
257
Fericire dublă. Un zgîrcit îşi numără banii în faţa oglinzii.
258
Scriu. Încerc să-mi mumific gândurile.
259
Uneori, indiferenţa trece drept imparţialitate.
260
Cum mă simt? Ca un an în decembrie.
261
Planeta Venus. Un infern, căruia depărtarea îi conferă aureolă divină.
262
Vorbe de aur, ruginind în anticamera unor urechi nedemne.
263
Un soare iresponsabil, pe punctul de a-şi risipi planetele.
264
Acest cuc s-a hotărât să-şi crească singur puiul, spre indignarea generală a cucilor.
265
Plantă, în aşteptarea furtunii, dătătoare de viaţă.
266
Reclamat de propria mea umbră, pe care o împiedic să vadă soarele.
267
Domiciliul meu temporar? Pe pământ.
268
Ritualul ceaiului la japonezi. Impresionasntă răbdarea acestor oameni care se învârt două ore în jurul unei ceşti cu apă caldă.
269
În miniatură îmi astâmpăr setea de maxim.
270
Democraţia actuală e o plantă plăpândă. N-o striviţi! Ajutaţi-o să înflorească.
271
Cultul muncii. Încercarea de a lansa o nouă religie. Lopata ca obiect sacral.
272
Imaginaţia cititorilor şi greşelile de tipar dau sensuri noi aforismelor.
273
Atâtea pietre încătuşate durează măreţia muntelui.
274
Voi încerca să uit. Aduceţi-mi numai aminte.
275
Diamantele se scot din cele mai întunecate locuri.
276
Încep să cred în reîncarnare. Am văzut un berbec trăind în persoana celui care-i purta cojocul.
277
Apa avansează, pietrele rămân.
278
Există rime absolut întâmplătoare, cum ar fi, de pildă, „ştiinţă” şi „şedinţă”.
279
Insuportabil, ca orice geniu în viaţa de toate zilele.
280
Oamenii, cu cât au mai mult bun simţ, cu atât mai uşor se lasă dominaţi.
281
Cu gardă şi zgardă, greu se face avangardă.
282
Sunt un pârâu care vrea să curgă către izvoare.
283
Femeia e forţa motrice a vieţii. Bărbatul e doar cheia de contact.
284
Caii au câştigat multe bătălii fără să înţeleagă ceva din mersul istoriei.
285
Ce păcat că la şcoala vieţii nu există repetenţie.
286
La sfârşitul unor cărţi, autorii prezintă bibliografia, încercând astfel să se dezvinovăţească.
287
Pe cei mici îi linişteşti cu bomboane. Pe cei mari, cu Lumea de Apoi.
288
Trebuie să suferi, dacă vrei să afli ce-i alinarea.
289
Seminţele nu vor să doarmă în casete de aur. Ele preferă pământul, fie el oricât de arid.
290
De unele idei, ca şi de tatuajele din tinereţe, nu ne mai putem lepăda, oricât de ruşinaţi am fi din cauza lor.
291
Alegeri libere. Trebuie să optezi: ciumă sau holeră.
292
Între instrumentele de suflat, cel mai frumos cântă vântul.
293
Când l-a văzut pe Vineri, Robinson a hotărât să ţină imediat o şedinţă.
294
Mă simt aşa de bine, înlănţuit între parantezele lui plus şi minus infinit..
295
Nu de oboseală va muri Sisif, ci de plictiseală.
296
Învierea. Vă imaginaţi ce va fi atunci în autobuze?
297
Nu invidia piatra. Nici ea nu e veşnică. Şi pe deasupra mai e şi rece.
298
Bine că nu mi se comunică data morţii anticipat. De emoţie, am muri mai repede.
299
Când zece cititori cască, nu mă mai interesează părerea criticii de specialitate.
300
Veşnicia geniului. Opera lui, ca un miraculos poem, va şti să se prindă mereu de memoria oamenilor vii.
301
Poţi demonstra că albul e negru. Dar va trebui să uzezi de o vastă bibliografie.
302
Sunt singurul meu şef. Dar nici de mine nu ascult întotdeauna.
303
A scris o poezie a zorilor, deşi mă îndoiesc că s-a sculat vreodată aşa devreme.
304
A te naşte. Nefericire mai mare nu există, decât poate aceea de a nu te naşte.
305
Oare câţi faraoni au bănuit că vor ajunge, din piramide, direct la British Museum?
306
Arheologii – în mod ştiinţific, profanând morminte.
307
Numim putrezire revenirea la veşnicia anorganică.
308
Suntem ca acele orologiului. Ne-nvârtim diferit, dar tresărim la bătaia aceleaşi ore.
309
Nimeni nu vrea să fie porumbel. Fiecare se vrea vultur, adică animal de pradă
310
Lupta e inegală, zise taurul. Cinci toreadori în arenă, zece mii în tribună. Şi mai au şi presa de partea lor.
311
Excesul de lumină orbeşte, deci naşte întuneric.
312
Independentul e în mare primejdie. El depinde numai de sine.
313
Idealistul susţine că l-a lovit în frunte ideea unei pietre, iar în acest loc i-a răsărit ideea unui cucui.
314
Aceste lespezi grele, care apără florile iarna, iar primăvara le împiedică să răsară.
315
Unii cred că a prăda hoţii e onest.
316
Cu ochii aţintiţi pe steaua idealurilor, nu vedem cum călcăm în picioare iarba şi florile.
317
Cele mai mari ambiţii umane gâdilă imperceptibil epiderma planetei.
318
Unii oameni sunt ca acele corăbii, care doar în fundul mării îşi găsesc liniştea.
319
Şi în privirea omului de zăpadă am citit ambiţia veşniciei.
320
Vreau să cresc, deşi ştiu că trăsnetul loveşte copacii cei mai înalţi.
321
Prima reacţie la o veste proastă: impulsul de a o transmite mai departe.
322
Zicea murdăria: curăţenia pătează.
323
Învinşii altora îi lovim, ca să ne simţim părtaşi la victorie.
324
Dizgraţioşi şi diformi, unii artişti amintesc de cochilia băloasă a scoicii, născătoare de perle.
325
Ruinele se maturizează în timp.
326
Pentru noi soarele a apus. Munţii continuă să-l vadă.
327
Abia aştept să mă trezesc din somn. Să pot visa cu adevărat.
328
Taur sună mai frumos decât bou.
329
Când prostia va primi aripi, se va întuneca cerul.
330
Inteligenţa îţi aduce numai necazuri, precum crocodilului – preţioasa lui piele.
331
Ideile sunt ca vapoarele. Fac senzaţie numai cele ce se scufundă.
332
Nici nu ştiţi ce căldură simte un autor când îşi vede cartea folosită ca suport pentru o ceaşcă de cafea.
333
Dacă arborii îşi schimbă uneori patria, de vină sunt numai frontierele.
334
Încerc să fug, înălţându-mă.
335
Aspră pedeapsă. Aceea de a pedepsi.
336
Gloria e ca apa. Un pahar îţi astâmpără setea. Un fluviu te îneacă.
337
Nu te las să te scufunzi. Eşti parte din corabia mea.
338
Mă tem de moartea întâmplătoare. De aceea evit spitalele.
339
Insomnia. Zadarnică încercare de a ne prelungi viaţa.
340
Mulţi părăsesc barca de salvare, când văd spre ce ţărm pluteşte.
341
În sufletele obscure ura persistă, precum zăpada pe versantul lipsit de soare.
342
Toamna rândunelele pleacă. Rămân ciorile, copleşite de răspundere.
343
Cei ce trăiesc degeaba se îngroapă cu cheltuială.
344
Mă plictisesc rar şi niciodată singur.
345
Unii poeţi amintesc de căţeii scoşi la plimbare. Orice drum alegi, ei merg înainte.
346
Nu mi-e frică noaptea în cimitir. Mi-e frică ziua pe stadion.
347
Trebuie să fii tare gol, ca să te îmbraci cu meritele altora.
348
Îngropaţi-mă sub stejar. Sute de ani gândul meu va tremura în frunze.
349
Era atât de modest, încât punea pe alţii să-l laude.
350
N-are timp să se îmbogăţească. El munceşte.
351
Când nu am curajul să refuz, devin generos.
352
Mulţi duşmani, asemenea unor microbi, sunt invincibili datorită micimii lor.
353
Călăul, doar cu scara se poate ridica la înălţimea celui spânzurat.
354
Nu s-au mai preocupat de boala mea, de când au aflat că nu-i molipsitoare.
355
Nu va zbura mai repede ca vântul cel dus de vânt.
356
Şi umbra iepurelui crede în neputinţa Soarelui.
357
Trec drept curajoşi şi cei ce nu sesizează primejdia.
358
În calea valorilor există filtre, care lasă să treacă ce e mai mic.
359
Să ai puţine vicii. Iată deja o virtute.
360
Justiţia. Ochii lumii, scăpărând dublu, ca o armă de vânătoare.
361
Democraţia este periculoasă pentru popoarele cu spirit jovial. Ele vor alege mereu bufoni în funcţiile cheie ale statului.
362
Mulţi pătrund în Pantheon, lăsându-şi viaţa la garderobă.
363
Ca spuma. Mereu fragilă şi mereu deasupra.
364
Drămuieşte-ţi cuvintele. Piatra care a văzut atâtea, tace.
365
Agonia florilor din vază ne umple camera de parfumuri.
366
Nu teama de înălţime ne face să ne aplecăm, ci dorinţa de a ne înălţa.
367
Fii imparţial şi balanţa se va înclina de partea ta.
368
Ştiinţa nu a eliminat cruzimea. I-a dat un caracter ştiinţific.
369
Să trândăveşti întruna şi să te plângi că viaţa e scurtă.
370
Nu duşmanii ne ameninţă, ci propriile noastre slăbiciuni.
371
Noroiul ne supără abia atunci când ne murdăreşte pantofii.
372
Semănăm generozitate, în speranţa că va rodi recunoştinţă..
373
Omul a decis să-şi păstreze sentimentele în inimă, adică în cel mai frământat organ.
374
Era atât de sărac, încât nu avea nici duşmani.
375
Şi cartofii din pivniţă simt primăvara.
376
Ce e virtutea? A-ţi drămui dorinţele sub lacătul voinţei, sau a rămâne insensibil la cele mai naturale chemări?
377
Complexitatea înţelepciunii e ilustrată perfect de contradicţiile dintre înţelepţi.
378
Iubirea e ca veninul şarpelui. Vindecă sau ucide.
379
Din marea masă a viselor atrag atenţia acelea care accidental se împlinesc.
380
Zilnic călcăm în picioare pământul care ne hrăneşte.
381
Semănăm prea mult, ca să ne putem înţelege.
382
De remarcat că porcul se termină printr-o virgulă, denumită popular coadă.
383
Pentru unii, omul cinstit este hoţul care n-a furat niciodată nimic.
384
Gunoiul a avut un coşmar. Un vis cu o mătură.
385
Să nu lovim în coloşi. Prăbuşindu-se, s-ar putea să ne strivească.
386
Lichidele văd în vase numai închisoarea, uitând că e singura lor posibilitate de a nu se risipi.
387
Nu voi crede în al doilea Soare până nu voi vedea umbra primului.
388
Arta dirijorală. Dacă vrei să priveşti muzica în faţă, trebuie să întorci spatele la public.
389
A săpa fântâni e mai înălţător decât a zidi piramide.
390
Cariatide. Numai un arhitect răutăcios a putut pune atâta greutate în spinarea femeilor.
391
Fii demn! În tine s-au strâns şi trăiesc toţi strămoşii tăi.
392
Nici Satana nu e perfect. Uneori greşeşte şi face fapte bune.
393
Din rana bradului se revarsă răşina, adică înmiresmata lui durere.
394
Unele femei sunt ca frunzele. Cu cât sunt mai veştede, cu atât sunt mai zgomotoase.
395
Hărnicia unora se compune cu nepăsarea altora. Aşa se naşte efortul comun.
396
Nevoia de continuitate a dat parfum florilor şi frumuseţe femeilor.
397
Va face oare cibernetica din creierul uman un organ rudimentar?
398
Înconjurat de pisici, canarul începe să creadă în binefacerea coliviei.
399
Sunt oameni care nu merită să fie priviţi în ochi. În faţa lor mă plec cu plăcere.
400
Acesta e omul. N-are motive şi totuşi trăieşte.
401
Există marionete care îşi trag singure sforile.
402
Din dragoste nu murim. Ne naştem.
403
Suntem ca norii. Ne mărim până la destrămare.
404
Sunt prostii extrem de complexe, pe care numai înţelepţii le pot comite.
405
Unii oameni ar trebui să trăiască mai multe vieţi, să-şi poată ispăşi integral pedeapsa.
406
Dacă viaţa a apărut întâmplător, mai are rost să-i căutăm un sens?
407
În artă nu e ca la munte. Fereşte-te de drumurile marcate.
408
Bieţii dinozauri. Au dispărut, deşi erau atât de mari.
409
Orice rufă la uscat crede că se luptă cu vântul.
410
Ştiam că viaţa e scumpă. La spital am înţeles că moartea costă mai mult.
411
Asemenea timbrelor, devenim valoroşi, învechindu-ne.
412
Încearcă să defineşti nimicul. Vei avea nevoie de multe cuvinte.
413
Mă calcă în picioare. Sunt omul lor de bază.
414
După un timp, începem să facem confuzie între ce nu a fost şi ce putea să fie.
415
Nu moartea celor dragi ne zdrobeşte, ci amintirea lor.
416
Trântorii nu stau. Ei organizează producţia de miere.
417
Când alţii se afundă, ţi se pare că te înalţi.
418
Din contradicţia palmelor se nasc aplauzele.
419
Visez o discuţie între patru ochi. Cu omenirea.
420
Munţii sunt falnici, dar modestia câmpiei ne hrăneşte.
421
Au părăsit satul ca să poată cânta la oraş viaţa ţăranului.
422.
Faptul că trăim nu este totdeauna o dovadă a existenţei noastre.
423
Şi celui ce fabrică umbre îi trebuie lumină.
424
Îmi voi iubi aproapele. Dar să stea mai la distanţă.
425
La oraş, vreme bună. La ţară, secetă.
426
Poţi privi o stea prin gaura cheii. Aceasta se cheamă perspectivă.
427
Nu-ţi zugrăvi altruismul cu banii altora.
428
Oare cât valorează nemurirea pe o planetă muritoare?
429
Cărţile prea voluminoase inspiră respect, dar adeseori rămân necitite.
430
Vreau să văd un Pygmalion al sculpturii moderne.
431
Cei dintâi surzesc clopotarii.
432
O, dacă sirenele ar fi ştiut că marinarii lui Ulise au ceară în urechi!
433
Şi eu sunt fiica oceanului – zise băltoaca.
434
Oare ciupercile necomestibile suferă de complexul inferiorităţii?
435
Unii merg la biserică, în speranţa că Dumnezeu verifică prezenţa.
436
Dulce mai e povara cadourilor.
437
Şi lauda fără acoperire este o calomnie.
438
Nemurirea poate lua forma veşnicei agonii.
439
Cei care fac plajă şi cei care strâng fânul sunt legaţi prin acelaşi gând: să fie soare.
440
Consolarea fracţiei algebrice. E infinită, înainte de a înceta să mai existe.
441
Viaţa e o ştafetă. Poţi câştiga cursa în altă generaţie.
442
Unii mor fiind încă în viaţă, alţii trăiesc şi după moarte.
443
Politicieni, jucaţi la loto! Soarta vă poate zâmbi în mod oficial.
444
Deosebim două tipuri de pedepse: cu moartea şi cu viaţa.
445
Nu mă tem de cădere. Îmi pare rău de cei pe care-i voi strivi.
446
Zeii au în ei ceva omenesc. Le plac ofrandele.
447
Turnul din Pisa. Trebuie să te apleci, ca să ajungi celebru.
448
Ce indiscreţi sunt unii scriitori! Citesc cărţile altora.
449
Oamenii ajunseseră atât de culţi, încât se încăierau pentru o carte.
450
Zmeul de hârtie să nu râdă de sfoară. Ea îl reţine, dar îl şi înalţă.
451
Timpuri bune. Ce tânăr şi viguros este bătrânul satului!
452
Prostia e mai puţin densă decât inteligenţa. De aceea e tot timpul deasupra.
453
Când bancherul spune „o, tempora”, fiţi siguri că se gândeşte la dobândă.
454
Longevitatea plantelor. Ele ştiu să se învârtească.
455
Când materia îşi pierde energia internă, devine solidă.
456
Cel care întârzie mult cu răspunsul riscă să uite întrebarea.
457
Dacă vrei să distrugi un segment, nu-l lovi cu securea. Vei avea în faţă două segmente.
458
În caz de naufragiu, ultimii se îneacă optimiştii.
459
Inima e ca şi vântul. Există atâta timp cât bate.
460
Broasca ajunsă la oraş se numeşte batracian.
461
Dumnezeu se compune din ceea ce omenirea nu înţelege. De aceea e tot mai mic.
462
Am locuit un timp în sufletul unei femei. Mare înghesuială.
463
Cetatea era atât de şubredă, încât duşmanii se temeau să o asedieze.
464
Cenuşa sfidează focul.
465
De câte ori cobora din avion, redevenea ateu.
466
Nu-i cereţi Soarelui să vă explice misterul nopţii.
467
Mlaştina te obligă la un studiu profund.
468
Secera valorifică virtutea grâului. Buruieni longevive triumfă pe mirişti.
469
Unele corpuri absorb lumina. Setea de lumină le face puţin vizibile.
470
Paraziţii înfloresc chiar pe rana copacului.
471
Ne-am obişnuit cu gândul că meteoriţii trăiesc puţin. Pentru noi, ei se nasc în clipa în care încep să ardă.
472
Unii ajung vestiţi, citând mereu fără să pună ghilimele.
473
Sclipirea diamantului. O formă de a respinge lumina.
474
O sabie se coboară mult mai greu decât se ridică.
475
Viermele îşi sapă templul eternităţii într-o pară.
476
După un anumit timp, stratul de rugină devine protector.
477
Un vampir sătul poate deveni donator onorific de sânge.
478
Răbdare. Nici o plantă nu plânge pe timp de secetă.
479
Câinele cel mai bun este câinele rău.
480
Poezia e ca aureola unei stele. Creşte, când e privită prin prisma unei lacrimi.
481
Există o critică a criticii, criticată şi ea din vreme-n vreme.
482
Vaza. Eşafodul de cristal al florilor.
483
E firesc să stea cu spatele la mine. Ei sunt apărătorii mei.
484
Făţărnicie. Vopsim sicriele numai la exterior.
485
Adeseori, numai întunericul ne învaţă să preţuim lumina la justa ei valoare.
486
Suntem gata să oferim totul, când nu ne-a mai rămas aproape nimic.
487
Un tramvai deraiat se consideră independent.
488
Femeile ezită seara şi promit dimineaţa. Bărbaţii procedează invers.
489
Arta cu cei mai mulţi adepţi rămâne totuşi arta culinară.
490
Când măgarii încep să ragă, privighetoarele tac.
491
Omul şi-a găsit mulţi prieteni în rândul animalelor, de regulă necomestibile.
492
Fericirea absolută are la bază o criză acută de idealuri.
493
Pomul fericirii. Fructele lui nu se doboară cu pietre.
494
Condiţia de afirmare a licuriciului. Un mediu cât mai obscur posibil.
495
Nu râdeţi de zero. El e împăratul numerelor negative.
496
Tristă e matematica destinelor. Bruno sfârşi pe rug, iar papii se plimbă cu avionul.
497
Blocul. Atâtea destine suprapuse.
498
În faţa unui cojoc modern, orice oaie se simte complexată.
499
Regula adormită naşte excepţii.
500
Curcubeu. Superb arată lumina în faza ei de descompunere.
501
Suntem tentaţi să-i credem orbi pe cei care au ochi doar pentru lucrurile strălucitoare.
502
Nu vă lăudaţi cu sclipirile. Orice ciob sclipeşte, din vreme-n vreme.
503
Virtutea. Cred că e arta de a-ţi planifica păcatele.
504
Nu ne-a mai rămas decât speranţa. Nimeni nu a vrut s-o cumpere.
505
Pentru un mare ecou e nevoie de un mare obstacol.
506
Ura faţă de muşte se transformă uşor în simpatie faţă de păianjeni.
507
O aureolă cu adevărat trainică se montează direct pe coarne.
508
Cei ce se târăsc nu se împiedică niciodată.
509
Un munte se cutremură numai dacă e lovit de un alt munte.
510
M-au călcat în picioare. Acum ştiu cât cântăreşte fiecare.
511
Sufletul unei femei e ca o carte. Trebuie să fie prea bun ca să-l citeşti de două ori.
512
În acest gând mi-am pus o rază de soare, pentru noaptea infinită ce mă aşteaptă.
513
Când cugetă profund, unii închid ochii. Uneori mai şi sforăie.
514
Numai cei slabi vorbesc de dreptate.
515
Nimic nu e mare, dacă poate fi cuprins de ochiul omenesc, nici vechi, dacă omenirea şi-l aminteşte încă.
516
Cei mai mulţi milionari sunt copiii inflaţiei.
517
Există deşerturi cu oaze de nisip.
518
Ne stingem lent, odată cu slăbirea memoriei.
519
Prostia, ca şi mirosul dihorului, uşor poate deveni armă.
520
Crescusem. Şi tot nu-mi venea să cred că tata e muritor.
521
Erezia diavolului botezat.
522
Chiar dacă a greşi este omeneşte, nu faceţi din greşeală dovada omeniei voastre.
523
Înainte de a învăţa să nu jucăm de-a viaţa, învăţăm să ne jucăm de-a şcoala.
524
Sinucigaşul nu se teme de moarte. Se teme de viaţă.
525
În sufletele mici se ascunde ura cea mare.
526
M-a ucis. Din punctul lui de vedere.
527
Era atât de mic, încât trebuia să stau în genunchi în faţa lui.
528
Acelaşi Soare, oricând în lume, pentru unii răsare, pentru alţii apune.
529
Un indicator nou. Numărul de birocraţi pe cap de locuitor.
530
Trântorii se deosebesc uşor de albine. Sunt mai mari.
531
Dragostea învinge orice barieră. Raţiunea dictează, instinctul porunceşte.
532
Morcovul este un fel de cartof cu idealuri.
533
La o nenorocire comună oamenii sunt mai solidari decât la o bucurie comună.
534
Câinele care latră la lună e ferm convins că se face auzit.
535
Mare foamete. Slăbiseră şi bucătarii.
536
Dialog redus la un schimb de interjecţii.
537
Să-i mulţumim Soarelui, chiar dacă ne luminează inconştient.
538
Expansiunea Universului, adică infinitatea sa crescândă.
539
Seara, ca o dimineaţă a nopţii.
540
În fiecare clipă simt animalul din mine, bine strâns în chingile educaţiei.
541
Facerea lumii. O schimbare a calităţii haosului.
542
Mântuire obligatorie.
543
Chiar şi efemeridele îşi găsesc timp să se plictisească.
544
Zefirul. Un uragan trecut prin cenzură.
545
Totul, ca o complementară a Nimicului.
546
Suntem îngăduitori cu diavolii altor religii.
547
Copacii conversează cu vântul. Încerc să traduc această frământată discuţie în limba română.
548
I-am smuls călăului masca. Faţa lui era plină de lacrimi.
549
Prefer să-mi trântească uşa, decât să mi-o lase deschisă.
550
Vântul cugetă: pădurea e totuşi femeie. Indiferent dincotro bat, ea trebuie să freamăte.
551
Aceste fraze încărcate de sensuri, gata să plesnească pe la virgule.
552
Dumnezeu a amestecat limbile, ca să dea o pâine traducătorilor.
553
Sunt curios cum apreciază măgarii muzica noastră vocală.
554
Nu mai avem deţinuţi politici în spitale de psihiatrie. Astăzi fiecare are voie să facă politică, indiferent de sănătatea sa mintală.
555
Luminiş. Moartea unor copaci.
556
Eu aş fi declarat Balaurul monument al naturii, iar Sfântului Gheorghe îi ardeam o amendă.
557
Atâţia atomi, terorizaţi de o macromoleculă.
558
I-am învins, atacându-i cu scuturile.
559
Mă simt inutil, ca o aripă de înger prin vidul cerului.
560
Tribun, tribună, tribunal.
561
Iorga. Un Midas al culturii noastre. Tot ce atingea el se prefăcea imediat în carte.
562
Simt în mine un alter ego, faţă de care îmi consum întreaga rezervă de altruism.
563
Oare ce drepturi au oamenii cinstiţi să se amestece în treburile interne ale hoţilor?
564
O poezie a suferinţei. Ah, aceşti poeţi care îşi găsesc vreme să facă durerea să rimeze!
565
Lenea talentului, mai dăunătoare decât cenzura.
566
Sunt clipe înălţătoare, când moartea pare de două ori mai tristă.
567
Pământul? Un accident cosmic. Viaţa? Un accident chimic. Omul? Un accident biologic.
568
O carte de onoare, în care să ne iscălim cu toţii.
569
Păstrez ceva din filozofia salcâmului. Înfloresc doar atunci când sunt sigur că e primăvară.
570
Noapte e numai neputinţa ochiului.
571
Pasiunea cu care ne distrugem foştii idoli, incapabili să mai săvârşească minuni.
572
Moartea lui Abel, promovarea lui Cain.
573
Momente de reculegere. Clipe de pioasă inactivitate.
574
Lipsă de transparenţă? Ce-ar fi să vă mai ştergeţi ochelarii!
575
Cu asemenea şolduri, acum zece milenii ajungea zeiţa fecundităţii.
576
Impedimentul Reformei? Oamenii ţi-au păstrat vechile structuri mentale, inclusiv pofta de mâncare.
577
Delaţiunea? „ Ipac, dau ştire domnietale…”. Primul document scris în limba română a fost o notă informativă.
578
Politica murdăreşte, dar te scoate în evidenţă. A trebuit să mă murdăresc, pentru a deveni vizibil.
579
În toate religiile vine o zi în care proorocii îşi iau zborul: apoteoza. Fuga de răspundere, în maxima ei splendoare.
580
Am lăuda noi hărnicia albinelor, dacă mierea lor nu ar fi dulce?
581
Înaripează-ne Doamne! Pământul e acoperit de frumuseţe. Nimic nu poate fi călcat.
582
După un asemenea discurs simţi nevoia să-i cârpeşti una. Dar în Parlament asemenea practici sunt interzise. Poţi, cel mult, să-l interpelezi.
583
Acest noroi nu mi-e indiferent. El ţine de pământul patriei mele.
584
Nu-i cereţi unei femei imposibilul. E capabilă să vi-l dea.
585
Cel mai mult se laudă cu propria lui modestie.
586
Îmi rezerv toate drepturile asupra gândurilor pe care nu le-am gândit.
587
Toamna, ca o inflaţie de frunze.
588
Cred în compatibilitatea spiritului uman. Sunt sigur că am în lume milioane de prieteni pe care nu-i cunosc.
589
Să păstrăm cu grijă certificatele de naştere. Cu ele ne putem justific oricând existenţa.
590
Unii oameni sunt ca aurul. Neavând valoare de întrebuinţare, ajung însemne ale valorii.
591
Valul e efemer. Veşnic e numai zbuciumul apelor.
592
Accept orice filozofie, dacă e stropită de un vin bun.
593
Viitorul unor oameni pare să fie o prelungire înfricoşătoare a trecutului lor.
594
Am mult curaj, dar mi-e frică să-l folosesc.
595
Vântul bate de la Răsărit, iarba se înclină spre Apus.
596
Pentru putere nu există cămaşă de forţă.
597
Dacă o viaţă de om e prea scurtă pentru a citi toate capodoperele, mai are sens să scriem cărţi mediocre?
598
Când bate grindina nu trebuie să implori, nici să înjuri. Trebuie pur şi simplu să intri în casă.
599
Unii oameni sunt ca Soarele. Îţi dau lumină doar dacă te învârţi în jurul lor.
600
Adevărul a triumfat. În balanţă, minciuna se înalţă.
601
Pe la cincizeci de ani, Minerva a ajuns zeiţa înţelepciunii.
602
Nu cred în înviere. Oricum, sper să fiu consultat în prealabil.
603
Veşnicie. Clepsidră fără nisip.
604
Mulţi se leagă la ochi numai de dragul de a se plânge că e întuneric.
605
Nimeni nu se trezeşte de propriul său sforăit.
606
Dacă închizi ochii, se face noapte. Dar e absurd să cauţi stele.
607
Piuliţa acceptă filozofia şurubului.
608
Pentru cel ce-a abandonat infernul, purgatoriul se confundă uşor cu raiul.
609
Măgarul acceptă toate bagajele, numai să meargă în fruntea turmei.
610
Ca să fii Prometeu, nu e suficient să te doară ficatul.
611
Un deal respectabil trebuie să aibă măcar o vale la dispoziţie.
612
Nu întotdeauna, teama de întuneric înseamnă sete de lumină.
613
În capcana falsei primăveri căzură atâţia ghiocei naivi.
614
Când s-a rupt firul, marioneta a căzut grămadă. A fost primul ei gest independent.
615
Omnipotenţa a făcut din leu un animal al deşertului.
616
Cascada. Ce grandioasă poate fi uneori căderea!
617
Când la centru – dreapta, când la centru – stânga. Aşa avansează şarpele.
617
Nici ceasurile de aur nu se învârt mai lent.
618
De când mă ştiu, mă gândesc la moarte. Când voi muri, vor spune că am avut o presimţire.
619
Unii cred că înşală viaţa, îmbătrânind fără să facă nimic.
620
Omul este un animal evoluat. El se poate îmbrăca şi în pielea altor animale.
621
Sunt semne de întrebare pe care unii le iau drept seceri.
622
Cu paşi nesiguri călcau dintr-o renaştere în alta.
623
Zeii nu mor. Dreptul la moarte îl au numai cei care au trăit în prealabil.
624
Ca să primesc aripi, a trebuit să jur că nu voi zbura.
625
Când adevărul va deveni palpabil, va creşte mult consumul de săpun.
626
Astăzi e luni. Există şanse mari ca mâine să fie marţi.
627
E o artă să scrii în fiecare zi fără să ajungi ziarist.
628
Nu întotdeauna, făcând o faptă bună, îţi păstrezi mâinile curate.
629
Sunt oameni cu care nu pot fi de acord, nici atunci când au perfectă dreptate.
630
E greu să cultivi înflăcărarea fără să cazi în piromanie.
631
Să faci lumea în şase zile, pentru a-i contempla apoi imperfecţiunea, preţ de o veşnicie.
632
Imbecilitate. Proprietate a unor creiere de a nu se lăsa contaminate de vreo idee.
633
Paradoxul politicii. Cu cât urci mai sus, cu atât situaţia e mai josnică.
634
Nemurire. A trăi veşnic în amintirea celor vii.
635
Pretenţiile lui creşteau, în măsura în care învăţa să numere.
636
În tandreţea şarpelui, nimeni nu vrea să creadă.
637
Pe nimeni nu tulbură sângele incolor al florilor.
638
Libertatea nu înseamnă nimic pentru o pasăre care nu a-nvăţat să zboare.
639
Naufragiaţii se agaţă unul de altul şi mor în grup compact. Naufragiul ridică la cel mai înalt nivel coeziunea socială.
640
Păcatul primordial. Păcatul de a cunoaşte. Virtutea ignoranţei.
641
Am ceva din filozofia tobei. Cu cât mă loviţi mai tare, cu atât mă fac auzit mai departe.
642
Femeia este atrasă irezistibil de pieptul bărbatului – locul în care acesta îşi ţine inima şi portofelul.
643
Dacă nu era şarpele, Eva ar umbla şi astăzi,virgină, prin rai. Omenirea îţi datorează existenţa şarpelui.
644
Oamenii oftează la fel în toate limbile.
645
Când dorm, eroii visează că se luptă cu forţele răului. Până şi somnul lor are un caracter eroic.
646
Un parlament de draci este firesc şi reprezentativ pentru o societate diabolică.
647
Ce vreţi de la noi? Am fost făcuţi din lut amestecat cu apă. Adică di noroi.
648
Ministrul mârâia atât de expresiv, încât un câine adevărat ar putea muri de invidie.
649
Nu este mărginit cel conştient de propriile-i margini.
650
Pisica este un fost tigru, trecut prin trei programe de restructurare.
651
Moştenim religia părinţilor. Poate ar fi mai nimerită o licitaţie publică. Să ne alegem spiritul cel mai generos, dumnezeul care dă cel mai mult.
652
Viteza luminii, oricât de mare este, va fi mereu egală cu cea a întunericului.
653
Să respectăm planeta. Este groapa noastră comună.
654
Am avut un şef atât de capabil, încât lua singur decizii colective.
655
O, dacă am putea închiria timp excedentar, de la cei plictisiţi de viaţă!
656
Omenirea creşte, omenia scade.
657
Dacă vrei să pedepseşti răul, încearcă să-l vindeci. Pentru rău nu există pedeapsă mai mare decât prefacerea în bine.
658
Privesc în pământ. Resemnat, caut calea de întoarcere.
659
Clemenţa justiţiei înseamnă injustiţie.
660
Goliciunea spirituală este zgomotoasă. Toba voieşte pentru că e goală.
661
Memorarea lucrurilor inutile cere un efort enorm, care le face de neuitat.
662
Trataţi cu îngăduinţă această prostie. A fost comisă în numele unui ideal înalt.
663
Pentru poetul Ovidius, vechii romani n-au găsit pedeapsă mai aspră decât exilul pe litoralul românesc.
664
Vechile biserici, îngropate pe jumătate în pământ. Solul se înalţă mai repede decât credinţa.
665
Când aviaţia noastră militară este la sol, siguranţa naţională e maximă.
666
Regele Agamemnon, scos afară din propria sa criptă, pentru a face loc turiştilor.
667
„…din moarte pre moarte călcând, iar celor din mormânturi, viaţă dăruindu-le!” Asta da, ofertă electorală!
668
Nimeni nu observă că vulturul e şchiop.
669
Ascunde-ţi rănile, pentru că ele dau speranţă duşmanului.
670
Unde şi-ar putea muritorii depozita cel mai bine iluziile? Evident, în cer, adică în cea mai încăpătoare iluzie.
671
Alfabetizând prostul, îi asiguraţi acces neîngrădit la cărţile proaste. Citind, el îşi va putea lărgi uimitor ignoranţa.
672
Iuda, pe lângă cei treizeci de arginţi, a primit şi un loc bun pe lista electorală.
673
Ieri nu este decât un mâine despuiat de mister şi speranţă, terfelit de istorie.
674
Samson a omorât o mie de oameni cu o falcă de măgar. Vă imaginaţi ce bravură făcea dacă ar fi avut un focos nuclear?
675
La câte utopii propovăduia Iisus, pare ciudat că dintre toţi apostolii, doar Iuda a cedat nervos.
676
Elitele vor fi mereu în minoritate. Opţiunea politică a unei naţiuni este voinţa mediocrităţii majoritare.
677
Numai pentru cei laşi, tăcerea e de aur.
678
De regulă, peste democraţiile infantile, pe lângă plaga sărăciei şi corupţiei, mai vine şi ciuma naţionalismului.
679
În Paradis, dracii intră doar cu paşaport diplomatic.
680
Doamne, noi cei de jos trebuie să fim cât mai numeroşi, pentru a da strălucire unicităţii Tale.
681
Artiştii adevăraţi sunt fiinţe care cresc şi după moarte.
682
Marile idei se găsesc la confluenţa marilor curente.
683
Fii modest, înţeleptule! Mintea ascuţită e precum sabia. Fără teacă răneşte, ucide.
684
Mă contrazic frecvent, dar într-o manieră convingătoare.
685
Munte să fii: mai mare peste adânci prăpăstii.
686
Înţeleptul se hotărăşte greu. La fiecare problemă el vede o mulţime de soluţii.
687
Cum puteţi scrie aşa ceva în ziare? Vă daţi seama cât este de periculos? Dacă citeşte cineva?
688
Politica încinge iar planeta. Noroc că vine o nouă eră glaciară.
689
Templul Hoţilor, profanat din când în când de Justiţie.
690
Un zeu al zeilor. O formă supremă de blazare.
691
Suficienţa vârstei. Prin ochelari, lumea mi se pare mai bine aşezată.
692
Curentul iconoclast a fost provocat de stângăcia pictorilor de epocă.
693
Ce sunt eu? Noapte în descreştere.
694
Mi-e dor de un duşman adevărat. Mă sufocă devotamentul falşilor prieteni.
695
Tot ce e viu, consumă. Voracitatea este condiţia lumii vii.
696
Majoritatea rugăciunilor tratează cerul ca pe o instituţie prestatoare de servicii.
697
Nu pledez pentru nemurire, ci pentru moarte facultativă.
698
Am frânat brusc, în plin trafic, pentru că tocmai traversa strada un fluture.
699
Aerul occidental a năvălit în Est, ca un uragan, sub privirile neputincioase ale vameşilor.
700
Nu se poate trăi decât prost, acolo unde prostia conduce.
701
Îmi ridic duşmanii în slăvi: cât mai aproape de fulgerele cerului.
702
A zbura deasupra altora. Un mod elevat de a-i călca în picioare.
703
A muri într-o asemenea situaţie critică înseamnă a dovedi o crasă lipsă de răspundere.
704
Nu căutaţi divinitatea în pietre şi ziduri. Divin este tot ce e viu, iar inteligenţa umană este divinitatea supremă.
705
A te crede centrul Universului înseamnă a-ţi trăda micimea punctiformă.
706
Fanatismul religios vine din obscurantism, nu din credinţă. Deşi Pământul se roteşte uniform, o parte a sa rămâne mereu în întuneric.
707
În viziunea unor contemporani, fiecare secol a fost decadent. Aşa a progresat Omenirea, urcând, din decadenţă în decadenţă.
708
„Drept vorbind”, ”sincer vorbind” sunt expresii uzuale ale limbii noastre. Românii simt nevoia să te avertizeze, atunci când vorbesc sincer şi drept.
709
Dorim să fim sclipitori, strălucitori, scânteietori – mărunţi făcători de lumină, plagiatori umili ai Soarelui.
710
Nici Codul Penal nu este imparţial. Îi părtineşte pe cei drepţi.
711
Mă însingurez. Nu fug de viaţă, ci de formele ei superficiale.
712
Precum râul. Mereu altul şi mereu acelaşi.
713
Ne poleim defectele cu aurul calităţilor noastre.
714
Viaţa înseamnă materie flămândă.
715
Un strop de nectar. Ce uşor poate fi coruptă harnica albină!
716
Pesimismul înfloreşte uşor pe ruinele unor certitudini decăzute.
717
Nu viaţă veşnică-mi doresc, ci cuget veşnic.
718
Continuitate. Înainte de a ne stinge ne trecem sângele în inimi tinere.
719
Citesc ce-am publicat înainte de Revoluţie. Unele pasaje sunt atât de iresponsabile, încât m-aş putea declara disident.
720
Furtuna smulge copacii mari şi rigizi, care nu mai ştiu să se aplece.
721
Deschideţi larg porţile închisorilor! Nu vedeţi câtă lume vrea să intre?
722
Indiscreţia face multe victime. Limba rămâne, totuşi, organ vital.
723
Cum ar fi arătat credinţa noastră astăzi, dacă Iisus ar fi primit coroană de aur, nu de spini? Dacă ar fi fost urcat pe tron, şi nu pe cruce?
724
Cel modest mângâie lira, nu suflă-n trâmbiţă.
725
Ah, Caron! Ce speculant meschin! Un obol ca să plimbi o umbră cu barca?
726
Fără sacrificiul Fiului, Tatăl nu devenea Dumnezeu planetar.
727
Am palpitaţii. Înainte de a se stinge, lumânările pâlpâie.
728
Domesticit cu biciul religiei, strâns bine în hamul educaţiei, omul simte, uneori irezistibil, chemarea pădurii.
729
La o înmormântare, florile şi lacrimile îndulcesc esenţa crudă a procesiunii: îndepărtarea cadavrului.
730
De regulă, duhurile bântuie noaptea, când vizibilitatea e minimă, iar frica şi imaginaţia, maxime.
731
În legendele românilor nu există faptă mai nobilă decât să furi banii bogatului şi să-i împarţi, la cârciumă, celor săraci.
732
Au apărut telefoane inteligente. Unele mai inteligente decât posesorii lor.
733
S-au împlinit recent două milenii de creştinism. La acest jubileu, măcar demonstrativ, câţiva morţi s-ar fi cuvenit să învie.
734
Din sufletele oamenilor buni, cei răi îşi împletesc covoare.
735
Trinitatea lui? Prunul, viţa şi hameiul.
736
Dacă Lumea de Apoi ar fi o certitudine, am agoniza cu entuziasm, am muri cu mai multă tragere de inimă.
737
În loc să impresioneze, galopul măgarului stârneşte râsul.
738
Să stai o veşnicie în Rai, printre habotnici. Iată ceva mai înspăimântător decât flăcările Iadului.
739
De ce îmi public intimităţile? Am mare încredere în discreţia cititorilor.
740
Cred în evoluţie. Sunt larva propriului meu cadavru.
741
În ură sau în dragoste, unii oameni sunt la fel de lacomi şi de nechibzuiţi.
742
La o eclipsă de soare, panica animalelor e sinceră. În contrast cu agitaţia comercială a oamenilor, plictisiţi de o nouă minune previzibilă.
743
În finalul operei „Facerea Lumii” trebuia creat neapărat Omul, pentru că cineva trebuia să aplaude.
744
S-au introdus semne de circulaţie pentru traficul de influenţă.
745
După ce am văzut inimi transplantate şi oameni hoinărind pe Lună, prefacerea apei în vin mi se pare un miracol banal.
746
Cărţi, partituri, tablouri. Spiritul se mumifică mai uşor decât corpul.
747
Graţie presei cotidiene, numele meu circulă regulat prin toată reţeaua de canalizare.
748
Politica nu poate opera adânc în conştiinţa unei naţiuni fără anestezia minciunii.
749
Omul este un produs dumnezeiesc, dar perisabil.
750
Dincolo de pragul intimităţii, sinceritatea generează înspăimântătoare tablouri.
751
Eroarea este un păcat laic.
752
Dictaturile construiesc. Piramida lui Keops nu se putea zidi prin muncă voluntară.
753
Cronos a tăiat cu secera testiculele tatălui său Uranos, care era personificarea cerului. Cred că a procedat corect. Vă puteţi imagina un cer cu testicule?
754
Călăul este un criminal ridicat de justiţie la rang de funcţionar public.
755
Marea Moartă. Un peisaj fantastic, capabil să genereze orice fantezie biblică.
756
Steagul e frumos, dar stegarii au mâinile murdare.
757
Când subalternii îţi aduc ofrande simţi că devii un zeu.
758.
După lungi negocieri, prostul şi deşteptul au ajuns la un compromis politic: s-au declarat mediocri.
759
Porumbeii. Ce păsări echilibrate! Credeţi că e uşor să faci dragoste pe un cablu telefonic?
760
Debut penibil. Pornim în lume de la răscrucea unor căi urinare.
761
Pentru a vedea în profunzime trebuie să închizi ochii.
762
Un creştin adevărat nu poate fi antisemit. O lume fără evrei ar fi o lume fără Biblie.
763
Din cazanul bugetului de stat vrem să luăm cu polonicul şi punem înapoi cu linguriţa.
764
Lucifer. Un fel de patriarh, de papă al dracilor.
765
În politică, mai importantă decât darul vorbirii este arta tăcerii.
766
E greu de atins limanul credibilităţii cu minciuna în barcă.
767
Biblia: „Doamne, călăuzeşte-mă pe calea plăcută Ţie!” Coranul: „Ocârmuieşte-mă, Doamne, pe drumul cel drept!”. Omul vrea să fie teleghidat, indiferent de religie.
768
Într-o bibliotecă, numai un prost se poate plânge de singurătate.
769
În politică e ca la fotograf. Dacă vrei să ai imagine strălucitoare trebuie să treci prin camera obscură.
770
Nu cred în înviere. Mi-am jucat slab rolul vieţii. Divinitatea n-are motive să ceară bis.
771
Cu sabia nu poţi să-nchizi o rană.
772
Dacă moartea e somn, Doamne, lasă-ne măcar puterea de a visa.
773
În mii de forme ne imaginăm Viaţa de Apoi. Atât de incredibil este fiorul Nefiinţei.
774
Ideea de Absolut, asociată pustiului, goliciunii primordiale.
775
Într-o lume a toleranţei erezia îşi pierde forţa de persuasiune.
776
Lumina îl răneşte pe cel crescut în întuneric.
777
Nu dau soluţii. Pun doar neliniştea în ecuaţii.
778
Într-o zi omul va conştientiza că patria sa este sistemul solar, iar Dumnezeu este consăteanul său.
779
Pe unii doar ştreangul îi face verticali.
780
Trei războaie şi trei secole de explicaţii le-au trebuit romanilor pentru a face, din daci, români.
781
Religiile dezbină oamenii, dar nici ateismul nu îi uneşte. Sunt prea multe forme de necredinţă.
782
Odată cu lacrimile eliminăm excesul de săruri. Aşadar, niciodată nu plângem fără rost.
783
Dacă s-ar putea preface corupţia în vioară, unii demnitari ar cânta mai frumos decât Paganini.
784
Autenticitate. Să fii tu însuţi, fără efort.
785
Ce coşmar! Să ai vocaţie de eliberator într-o ţară deja liberă.
786
Voinţa este precum râul. Stăvileşte-i calea, dacă vrei să crească.
787
A presărat nisip peste iarba uscată. „Sunt scântei, nu nisip!” le-a spus celor din jur. Mulţimea a crezut şi iarba a început să ardă.
788
Mă destram în gânduri policrome. Asemenea toamnei, îmi îmbrac moartea în culori vii.
789
Sub zborul triumfal al vulturului descoperi stârvul.
790
De vrei să te urmeze mulţimea, promite-i tot ce ştii că ea aşteaptă.
791
Iisus a luat asupra Sa păcatele alegătorilor. Aşa se explică uriaşul Său triumf electoral.
792
Poftele spiritelor înalte se cheamă aspiraţii.
793
Inactivitatea ne fereşte de păcat. Dar lenea este păcatul suprem.
794
Ce culori splendide au ciupercile otrăvitoare! Ce pitorească invitaţie la moarte!
795
Sunt tatăl meu, ediţia doua, revăzută şi adăugită.
796
Doamne, ai dat aripi îngerilor, ca să fie mereu departe.
797
O aberaţie cu tradiţie milenară se transformă în normă morală.
798
Informatica nu are limite. Iată un calculator capabil să scrie cărţi; iată un altul dispus să le citească.
799
Pe luptătorul neînfricat numai pacea îl sperie.
800
Sunt mereu de acord cu inevitabilul.
801
Mă las călăuzit de-o stea rătăcitoare.
802
Doamne, Tu crezi că e virtute prudenta-mi desfrânare?
803
De unde vin? Din străfundul sfântului cuget. Din hăul divin.
804
Dulce se face fierea în fagurii răbdării.
805
O neînţeleasă ordine e haosul.
806
Între marginile mele, lumea mea fără de margini.
807
Doamne, umbra cerească nu poate fi a Ta. Nimic nu Te întrece-n strălucire.
808
Înţelept este cel ce vede prin bezna neştiinţei.
809
Unde să fug? Mă hăituieşte propria mea vârstă.
810
Nu trezi morţii, Doamne. Nu le-ntrerupe visul veşniciei.
811
Sunt candelă în care pâlpâie un bob de întuneric.
812
Doamne, m-ai îmbrăcat în cămaşa celui gol.
813
În faţa Ta, Doamne, trebuie să îngenunchez, ca şi cum n-aş fi suficient de mic.
814
Din petalele-mi căzute, alte flori încep să crească.
815
Bufniţa este memoria nopţii.
816
Parfum se cheamă duhoarea acceptată de cei mulţi.
817
Nebunia beţiei, ascunsă bine în zahărul din struguri.
818
Doar Tu, Doamne, poţi cere iernii să dea muguri.
819
Cad lacrimi din ochii răniţi de atâta frumuseţe.
820
Şi cele sfinte pier. Frumosul e divin, dar efemer.
821
Fără păcat sunt cei fără dorinţe.
822
Din cuget prea adânc se iscă îndoiala.
823
Ai stârpit răul, Doamne. Dar răutatea ai lăsat-o pe mâna celor buni.
824
Viitor. Oameni inexistenţi, înghesuiţi în nezidite case.
825
Sunt orb, Doamne, pentru că văd şi nu înţeleg.
826
Doamne, din inimi împietrite îţi voi zidi biserici.
827
Doamne, Tu ştii să umpli cu amăgiri pustiul.
828
Un mic apocalips. Că moartea mea e moartea lumii mele.
829
Eşti răbdător, Doamne. Tu roteşti întruna clepsidra. Ţie vremea mereu îţi curge.
830
Naivitate. Să crezi deopotrivă în dreptate şi îndurare.
831
De ce m-ai făcut lup, Doamne, dacă trebuie să iubesc oile?
832
Democraţie. Autocraţia celor aleşi.
833
Cine se retrage din faţa prostiei, devine avangarda acesteia.
834
Copilăria. Singurul paradis pierdut.
835
Adesea, pentru a-ţi umple buzunarele trebuie să-ţi goleşti sufletul.
836
Frontierele cunoaşterii. Cu cât sunt mai extinse, cu atât mai grandioasă e mărginirea.
837
Morala Naturii: înghite-ţi aproapele!
838
M-am înălţat abia la bătrâneţe. Precum frunzele, care numai veştede zboară.
839
Din folclorul nostru lipsesc marii cavaleri. La noi, totdeauna geambaşul a fost mai bine cotat decât cavalerul.
840
Conştiinţa omului politic seamănă cu pânza ecranului de cinematograf. Mereu imaculată, deşi a suportat atâtea orori.
841
Cerbul carpatin îşi schimbă coarnele anual şi partidul din patru în patru ani.
842
Trebuie să creşti intelectual pentru a înţelege propria-ţi micime.
843
Monoteism. Decât o mie de iluzii mici, mai bine una mare.
844
Toate necazurile omenirii vin de la doi evrei: Adam şi Eva.
845
Nu-ţi va fi greu să pleci. Fructele coapte se desprind uşor de ramuri.
846
Bărbăţie. Să deturnezi spre hotel o femeie care tocmai mergea la biserică.
847
Ziarişti români răpiţi în Irak. Presa noastră începe să fie apreciată peste hotare.
848
Schelele umbresc măreţia zidurilor.
849
S-a ars puţin cu ţigara şi se crede Giordano Bruno.
850
Gange. Te poţi purifica în cel mai poluat fluviu, dacă ai suficientă credinţă.
851
Mi-ai luat o piatră de la inimă, binefăcătorule! Dar mai am una, la rinichi!
852
Atlantida s-a scufundat. A fost singurul mod de a evita colonizarea engleză.
853
Când nu mai au nimic de spus, unii încep să scrie.
854
O provocare pentru chirurgia socială: extirparea corupţiei, fără a altera specificul naţional.
855
Din Raiul primordial a rămas doar Grădina Botanică.
856
Poeţii noştri sunt patrioţi adevăraţi! Niciodată nu-şi vor vinde, nici ţara, nici cărţile!
857
Lui Dumnezeu îi spun „tu”, şefului de birou, numai „dumneavoastră”.
858
Oricât ai scotoci, în folclorul nostru nu găseşti cavaleri. Cel mult, haiduci, adică hoţi bine motivaţi social.
859
Fii limpede, asemenea mării care se tulbură numai la margini.
860
Poporul nostru nu s-a scufundat niciodată. Dar mereu a avut încălţările ude.
861
Mai realist, alchimistul român a preferat să caute ţuică, în loc de aur.
862
Artiştii mari sunt firi schimbătoare. Se transformă atât de uşor în străzi, parcuri sau case de cultură.
863
Sunt un nimic conştient de abisul nimicniciei sale.
864
Umanism. Un scaun electric ergonomic, o moarte cât mai confortabilă.
865
Încerc să-mi ordonez prejudecăţile în sistem filozofic.
866
Un cer cu număr de inventar. Un Dumnezeu plătitor de impozite.
867
Devansează-ţi epoca, dar caută să rămâi în câmpul ei vizual.
868
Stăm la coadă, în aşteptarea morţii. Dar şi aici apare câte un mare şef, care intră în faţă fără să-şi ceară voie.
869
Oile şchioape încheie turma, cele prudente stau la mijloc. Măgarii sunt în frunte.
870
Înalţă-te prin efortul tău, prin propria ta destrămare.
871
Numai prin jug, cei slabi îşi pot spori puterea.
872
Oferă din lumina ta celor din jur. Vei străluci mai tare.
873
Ce uşor poţi greşi, cântărind în palmă aripi de fluture.
874
Nimeni nu vrea să ardă, toţi vor să strălucească.
875
Numărul sfinţilor a crescut proporţional cu cererea de moaşte.
876
Pilda lui Zenon. Dacă nu poţi răsturna un tiran, muşcă-i măcar o ureche.
877
În faţa hienelor nu este indicat să faci pe mortul.
878
Aurul, chiar şi cel mai pur, are urme de sânge.
879
Egocentrism? Dacă centrul lumii infinite este oriunde, de ce să nu-l caut în mine?
880
Autoironie. Dispreţuindu-mă, am trezit respectul celor din jur.
881
Îngenunchind, stabilitatea creşte.
882
Statul încurajează natalitatea. În fiecare copil vede un posibil soldat şi un viitor contribuabil.
883
Mă închid în mine cu uşurinţă. Sunt mai mic şi mai gol decât credeţi.
884
Iarnă electorală. Zăpadă multă. Dar nu aşa de mare cum îşi doreşte Opoziţia!
885
Sovieticii m-au învăţat să scriu „Dumnezeu” cu literă mică. Americanii, să scriu „eu” cu majusculă.
886
Doamne, nu fii scump la lumină. Setea de cunoaştere l-a împins pe Faust spre Diavol.
887
Maria Magdalena. Mântuirea prin voluptate.
888
Întâlneşti un om mai nefericit decât tine şi viaţa îţi pare iar suportabilă.
889
Îl socotim generos pe risipitorul care ne face daruri.
890
În curând va izbucni un conflict grav între iubitorii de câinii şi cei ce apără drepturile puricilor.
891
Pantheon. Râvnită închisoare.
892
E revoltător să crezi doar în lucruri care există.
893
Am descoperit un aforism al meu, aproape identic, la Schopenhauer. Ah, neamţul acesta este insuportabil!
894
Greutatea mea este forţa cu care Eu atrag Pământul.
895
Viaţa plicticoasă pare mai lungă.
896
Un misionar involuntar al ateismului: preotul prost.
897
De stridenţa balcanică nu scăpăm nici în artă: bârfa cosmică, guiţatul transcendent, înjurătura metafizică.
898
Suferinţă obligatorie. Cerul preferă jertfele care au sângerat îndelung.
899
Învaţă de la oportunişti, bătrâne Heraclit! Lasă-te purtat de curent, dacă vrei să te scalzi de două ori în acelaşi fluviu.
900
Fragili şi plini de har. Doamne de ce îţi încarci comorile pe corăbii atât de şubrede?
901
Pe vremuri nu era obligatoriu să te spovedeşti în faţa unui preot. Era bun şi un securist.
902
Într-un teatru modern, până şi contabilitatea este absurdă.
903
Doamne, prefer Infernul, dacă este legat la Internet.
904
Dacă a crescut producţia de ouă, treceţi cu vederea moralitatea cocoşilor.
905
Un fir de păr rebel pe capul unui sfânt poate compromite întreaga aureolă.
906
Opinia publică. Un Cerber cu milioane de ochi miopi, dar neadormiţi.
907
La Revoluţie, unii au ajuns foarte sus. Dar păsările înţelepte nu zboară pe timp de furtună.
908
Paradoxul lămâii. S-a făcut acră pentru a se apăra. Şi tocmai pentru acreala ei este culeasă.
909
Performanţa lui Faust. Şi-a vândut sufletul fără să intre în politică.
910
Ateii nu cred în nimic. Dar eu sunt credincios. Eu cred în nimic.
911
Fac parte din cea mai evoluată specie de prădători: sunt om.
912
Cine nu-şi poate dovedi inteligenţa înseamnă că nu o are.
913
Eroii, cu cât devin mai înţelepţi, cu atât sunt mai aproape de laşitate.
914
V-am lăsat să mă călcaţi în picioare. Sunteţi tare uşori, dar aveţi încălţările murdare.
915
Întoarceţi-vă la izvorul primordial. Acolo, la vestiare vă aşteaptă blana de maimuţă.
916
Omul. Vietate duplicitară care a transformat iubirea în poezie şi sexul în distracţie cotidiană.
917
Ce păcat că în declaraţiile de avere ale demnitarilor nu există rubrici pentru bogăţia spirituală.
918
În literatură nu cunosc lucru mai trist decât umorul de prost gust.
919
Vrei adevărul? Care din ele? Al meu, sau al tău?
920
Satana a fost creat de Dumnezeu, care îi struneşte atent disidenţa. E opoziţia controlată a oricărui regim totalitar.
921
Orice carte are un grad de inteligenţă, care nu poate fi mai mare decât al autorului.
922
La Cioran, grimasa capătă dimensiuni cosmice, greaţa devine monumentală.
923
La Cioran, până şi finalul este paradoxal: sub perfuzii, pe un pat banal de spital, după ce o viaţă întreagă a îndemnat la sinucidere.
924
Un popor, cu cât are mai multă energie, cu atâta fierbe mai tare. Iată de ce cred în acest vacarm românesc.
925
Am atâţia prieteni în lumea literară, încât mi-e imposibil să scriu o carte proastă fără să le trezesc entuziasmul.
926
În „Hamlet”, Shakespeare îşi ucide aproape toate personajele. Cruţă numai câţiva soldaţi, pentru că cineva trebuia să scoată din scenă cadavrele.
927
Nu se va înălţa un popor care nu a stat niciodată în genunchi.
928
De carismă au nevoie cei ce trăiesc din promisiuni: sfinţii, escrocii şi oamenii politici.
929
Ştampila. Cuvântul de onoare al unei instituţii.
930
Căsătoria transformă actul sexual în act juridic.
931
Strălucirea diamantului este acoperită uşor de sclipirea stridentă a ciobului de sticlă.
932
Faţă de minunea Internetului, vindecarea orbului de către Isus pare o simplă operaţie de cataractă.
933
Cine nu are ruine, nu are istorie.
934
Clauza cea mai dură într-un contract de căsătorie: dreptul de exclusivitate.
935
Iubire târzie. Ultimă floare în toamna sufletului.
936
Ce să caut eu în Paradis? Mentorii mei sunt Dincolo.
937
Sunt om politic. Mint rar şi numai în interes de serviciu.
938
Identitatea. Masca oficială a fiecăruia.
939
Nu măcelarii ucid animalele, ci cumpărătorii de carne.
940
Deviza mea de scriitor: Butulescu, sunt atâtea cărţi proaste pe lume! Nu te grăbi să mai adaugi una.
941
A scoate la plimbare un câine împotriva voinţei lui constituie un act de cruzime, sancţionat de legislaţia unională.
942
Utopie modernă. Să faci din patria ta un imens parc naţional, sau o uriaşă mănăstire.
943
Întineriţi clasa politică, dar feriţi-vă de infantocraţie.
944
O revoluţie este precedată de mari utopii naţionale. Uneori e păcat să trezeşti din somn un popor care visează atât de frumos.
945
Nimeni nu va vorbi despre insolaţie mai convingător ca un negustor de pălării.
946
Şeful statului ocupă cea mai responsabilă funcţie. El este desemnat de electorat, adică de cea mai iresponsabilă comisie.
947
Legile opticii sunt implacabile. O cloacă politică cel mai bine se reflectă într-o cloacă mediatică.
948
Lumea devine onestă, acolo unde e mai uşor să cumperi, decât să furi.
949
Opriţi ceasurile! Ce rost are să ne numărăm paşii către moarte. Fără vârstă, viaţa pare mai lungă.
950
Scriitorii noştri se luptă între ei pentru nemurire. E un război total. Nu există supravieţuitori.
951
Sufletul meu nu e tocmai curat. L-au călcat atâţia nemernici.
952
Mă interesează muzica prezentului. Viitorul e un portativ gol.
953
Peste zece milenii, epoca noastră se va numi antichitate târzie.
954
Tăcerea nu e cântec alungat. Este muzica cea mai abstractă.
955
Un creştin care vrea să se facă Dumnezeu e socotit nebun. Pentru un budist, a deveni Buddha este cea mai firească aspiraţie.
956
Încep să mă simt clasic. Toţi mă cunosc, nimeni nu mă citeşte.
957
O iubire adevărată se verifică la bătrâneţe, când drogul sexului dispare.
958
Femeia-i un zar? Aiurea! Arătaţi-mi una care ştie numai şase poziţii!
959
Era plin de idei. Noaptea trecută, în bibliotecă, jefuise un mare scriitor.
960
Uitare. Din memoria arborelui zboară ultima pasăre.
961
Am văzut o agapă a popilor. Semăna prea puţin cu Cina cea de Taină.
962
Uneori, în numele falsei libertăţi, inima se revoltă împotriva pieptului care o apără şi o poartă.
963
Vulpea modernă nu mai e interesată de găini. Vrea să restructureze coteţul.
964
Când lumea fuge de tine ajungi departe.
965
Turma vrea în frunte un lup vegetarian, nu un berbec.
966
Intoleranţă religioasă. Suntem supăraţi pe cei care cred în fantasme diferite de ale noastre.
967
Omul este cel mai mare poluator, deşi e biodegradabil.
968
Eurovaca e vegetariană, nu erbivoră.
969
La poalele celui mai nobil arbore genealogic fac tumbe maimuţe.
970
Unii devin maliţioşi abia la bătrâneţe. Fără dantură muşcă mai bine.
971
În India, câinii latră şi acum cu accent britanic.
972
Bogăţia desfigurează omul. Dar nici sărăcia nu-l face mai frumos.
973
Pentru a dezbrăca o femeie tânără trebuie să o îmbraci bine în prealabil.
974
Învaţă arta supravieţuirii de la arbori. Când eşti mic, trebuie să fii elastic.
975
Solidaritate naţională. Egoism în formulă colectivă.
976
E mai uşor să faci copii decât oameni.
977
Lupii devin zgomotoşi, atunci când îşi stabilesc ierarhia în haită. Urlă numai când au alegeri locale.
978
Apogeu. Mi-am lipit fruntea de limita mea superioară, rece şi grea, ca piatra unei cripte.
979
Nu cred în lacrimi. Sunt prea sărate pentru a fi pure.
980
Viaţa omului recapitulează toate genurile literare. Începe liric, continuă epic şi se termină cât se poate de dramatic.
981
Respectaţi Diavolul. La viitoarele alegeri s-ar putea să reuşească.
982
Legile mecanicii nu se verifică în istorie. Popoarele înfrânate avansează mai repede.
983
Dumnezeu are o altă percepţie a clipei. Ochiul său clipeşte blând, din veac în veac.
984
Mai vreţi miracole? Nu vă ajunge un nor, o frunză, un zâmbet de copil?
985
Delaţiunea. La noi, singura specie literară bine plătită a fost nota informativă.
986
Creştinismul a identificat şapte păcate. Toate, de genul feminin.
987
Pentru ca noi să ne veselim de Paşte, cineva a trebuit să stea pe cruce.
988
Când delirul ia forme colective, o nouă ordine e gata să se nască.
989
Într-o zi epavele se vor ridica din adâncuri, iar morţii vor evada din cimitire.
990
Uneori, insomnia creatoare a poetului se transformă în somnifer pentru cititor.
991
Îmi cereţi mie să dau mat Diavolului, când Dumnezeu abia a obţinut o remiză?
992
Umorul are percepţii diferite. Acolo unde românul râde, neamţul oftează.
993
Între petic şi haină trebuie să existe o minimă potrivire ideologică.
994
Sunt o frunză îngălbenită, care s-a încleştat de ramură şi crede că sfidează iarna.
995
Clasa politică, în război cu alegătorii. Iată adevărata luptă de clasă.
996
Isus ştia că Iuda îl vinde, dar nu a protestat. Afacerea era profitabilă: miliarde de credincioşi, pe treizeci de arginţi.
997
La noi, tăcerea se învaţă greu, cu program de limbă străină.
998
Orbii au o percepţie abstractă, deci superioară, a culorilor.
999
Pentru a sechestra un bărbat, femeia foloseşte o metodă divină: îl face fericit.
1000
În politică, la fel ca în teatru, nebunii sunt personajele cele mai agreate.
1001
Oamenii cred că Dumnezeu seamănă cu ei. De aceea Îl copleşesc cu cereri şi plocoane.
1002
Cum să acoperim feţele femeilor, când nu le putem acoperi bine nici zona pubiană?
1003
Unii ştiu să fie, concomitent, şi misogini, şi afemeiaţi.
1004
Mai stresantă decât căsătoria e doar singurătatea.
1005
Dorm liniştit. Pe perete, un bărbat cu palmele bătute în cuie îmi păzeşte somnul.
1006
Ceea ce în fotbal este interzis, în politică este obligatoriu. Ca să te ridici, trebuie să te sprijini pe alţii.
1007
Politicienii arată mai bine în caricaturi decât în poze.
1008
Lumânări suntem. Şi ardem dureros, până la ultima picătură de lumină.
1009
Aceste gânduri nu-mi aparţin. Dumnezeu le-a dictat, Diavolul a făcut corectura.
1010
Ciripesc în colivia limitelor mele.
1011
Sunt fir de nisip. Dar fără mine, mai gol va fi pustiul.
1012
Desfrunzirea aduce pădurii un plus de lumină.
1013
Precum fructul. Cazi, când lumea ta este mai dulce.
1014
Pe trunchiul tăiat ieri, o creangă naivă continuă să înflorească.
1015
Orice vârf e un început de prăpastie.
1016
Călcăm pe Dumnezeu, fiindcă e pretutindeni.
1017
Fii strălucitor, dacă vrei să nu ţi se vadă defectele.
1018
Nu ajungi virtuos, jefuind virtutea altora.
1019
Mi-am făcut din îndoială chip cioplit.
1020
Pământ corupt cu aur. Cer corupt cu smirnă şi tămâie.
1021
Ciocârlia. Inspirat simbol naţional. O pasăre care cade cântând.
1022
Carte. Veşnicie în sicriu de hârtie.
1023
Convertirea sugarilor. Sfântul Ioan boteza numai adulţi.
1024
Imobilitatea unora trece drept statornicie.
1025
Ce sărac pare cerul după un foc de artificii.
1026
Ce e etern nu moare. Cel mult se perimează.
1027
Pot să cred în idei contradictorii, dacă au suficientă poezie.
1028
Ideile neconvingătoare se reflectă, stârnind mari ecouri.
1029
Toamnă. Păsările cântă rar şi fără convingere.
1030
Voci mediocre, reunite într-un cor magnific.
1031
Minţile înguste se strecoară uşor prin strâmtorile vieţii.
1032
Uliul ucide privighetoarea. N-are carne deloc, dar prea frumos cântă.
1033
Ocean să fii. Să păstrezi amintiri din toate izvoarele.
1034
Sunt arbore. Mă plec în faţa vântului care aduce ploaia.
1035
Lumea noastră se întinde până unde îndrăznim să visăm.
1036
Un Dumnezeu antropomorf nu poate fi decât vremelnic.
1037
Savurăm mireasma fânului cosit. Nu bănuim că e aroma morţii.
1038
Am ceva din nebunia pădurii. Mă dezbrac, când iarna e aproape.
1039
Doamne! Ne-ai făcut din noroi. Şi ne-ai tratat ca atare.
1040
M-am născut sub o stea norocoasă, dar comunistă.
1041
Un zero uriaş. Rezultanta unor uriaşe forţe potrivnice.
1042
Progres tehnic. Moarte dotată cu motocositoare.
1043
Oamenii, cu cât sunt mai numeroşi, cu atât sunt mai ieftini.
1044
Isuse, Învierea Ta, îndoliată de plânsul oilor.
1045
A deceda înseamnă a muri în mod oficial.
1046
Admir nebunii. Puterea lor de a se elibera din lanţul raţiunii.
1047
Ce e mai condamnabil? Frâul sau desfrâul?
1048
Vegetarienii salvează viaţa multor animale. Dar creează legumelor un stres impardonabil.
1049
Cât trăim, suferim. Şi totuşi, fugim de moarte. Ne place suferinţa.
1050
Acustica perfectă a catedralei preface orice bârfă în profeţie.
1051
Din behăitul incert al turmei ciobanul deduce opţiunea ei politică.
1052
Căsătorie. Dragoste pe bază de contract.
1053
Catedrala Mântuirii Neamului, ridicată din credite externe.
1054
Egoist? Credeţi că ar trebui să mă preocupe eul vostru mai mult decât al meu?
1055
Clopotul este un simplu organ. Clopotniţa – o instituţie.
1056
Îmbătrânesc. Cu cât văd mai slab, cu atât mai clar citesc în mine.
1057
Tată, dacă nu-i dispreţuiai darul, Cain nu ajungea criminal.
1058
Război modern. Mor mai mulţi ziarişti decât militari.
1059
Globalizare. Toată omenirea într-o singură sectă.
1060
Tu, cel ce iubeşti vinul, nu lăsa niciodată via să sufere!
1061
Columb ar fi ajuns în India. Dar a intervenit, ca de obicei, America.
1062
Ateii se recunosc uşor, după felul cum se închină.
1063
Schimbare politică. Alţi ciobani, alţi câini, aceleaşi oi.
1064
Am dubii, Doamne! Diavolul stă prea bine în sondaje.
1065
Nu poţi pune în pagini mai mult decât ai în inimă şi în cuget.
1066
Poţi cotropi lumea, înarmat cu o ramură de măslin.
1067
Precocitate. Fructele primăverii fac senzaţie, însă au puţină dulceaţă.
1068
Polemică. Ciorovăiala oamenilor culţi.
1069
Buimaci şi plini de vitalitate, ca orice popor trezit de curând.
1070
Constituţia. Un privilegiu al tuturor.
1071
Cum să cred în voi, când mă îndoiesc de mine?
1072
Egiptul trăieşte din turism. Abia acum se amortizează investiţiile faraonice.
1073
Strălucind îţi risipeşti lumina.
1074
Speranţa înălţării la cer. Atâta lume gata de decolare.
1075
Poziţie geostrategică. Când fugeam de turci, dădeam nas în nas cu tătarii.
1076
Diavolul nu mai cumpără suflete. Sunt prea mulţi donatori onorifici.
1077
Viaţa a apărut accidental. Dumnezeu a fugit de la locul accidentului.
1078
Avantajul superficialităţii. E mereu în prim plan.
1079
Ce uşor se pătează imaculatul! Ce simplu poate fi murdărit un suflet curat.
1080
Tragedia aztecilor. Au luat drept zei o bandă de hoţi europeni.
1081
Unele maimuţe au coborât din copaci, să caute carne. Setea de sânge le-a prefăcut în oameni.
1082
Uneori, pacea e mai stresantă decât războiul. Nu trage nimeni. Toată lumea ţinteşte.
1083
Leul flămând, pe-ascuns vânează şoareci.
1084
Din pomana săracilor, cei mari îşi fac palate.
1085
Cu noroi aruncă cei care poartă noroi în suflet.
1086
Românii au mare încredere în Dumnezeu şi armată, adică în cele mai inactive instituţii.
1087
A ales cel mai ieftin bordel. Cu banii economisiţi şi-a cumpărat o icoană.
1088
Un rai absolut, în care cei ce refuzau fericirea erau aspru pedepsiţi.
1089
Lichtenberg. O carte minusculă, care nu se mai termină.
1090
Noţiunea de soartă ştirbeşte aureola celui merituos şi justifică eşecul neghiobului.
1091
Chiromanţie. Cu cât munceşti mai mult, cu atât mai clară ţi-e linia vieţii.
1092
Şi animalele evoluează. Într-o zi, câinii vor lătra concret şi organizat, ca în fabule.
1093
Atâtea vietăţi trăiesc numai pentru a putea fi la un moment dat proaspete.
1094
Au existat state superstiţioase, care n-au sunat mobilizarea generală până n-au zărit pe cer o cometă.
1095
Poezia e rouă sclipind în soare. Când această rouă îţi udă încălţările începe proza vieţii.
1096
Când soarele ne priveşte sub alt unghi, vine primăvara.
1097
Zero? El poate fi o sumă de infinite diferite.
1098
Dacă plantele au într-adevăr sensibilitate, atunci curăţatul cartofilor este o atrocitate fără seamăn.
1099
A început actul III al operei „Era noastră”. E timpul să ne lăsăm o parte din instincte la garderobă.
1100
Dacă la naştere nu mi-aţi cerut părerea, lăsaţi-mă să mor aşa cum ştiu eu.
1101
Unii oameni sunt asemenea corăbiilor, care doar pe fundul mării îşi găsesc liniştea.
1102
Somn teluric. Azi, iepuri se zbenguie în craterul vulcanului stins.
1103
Argumentul josnicului: mocirla vindecă.
1104
Ultima dorinţă a spânzuratului. Să fie imponderabil.
1105
Chinurile facerii literare. Încerc să scot nemărginirea, din mintea mea îngustă.
1106
Calculele economiştilor americani diferă de socotelile noastre. Acolo unde noi punem punct, ei pun virgulă.
1107
La hotarele nemuririi te aşteaptă epigonii – vameşii bogăţiei tale interioare.
1108
N-are rost să cerneţi prostia. În sită sau sub sită, tot se va face auzită.
1109
La înmormântarea lui, să plângă numai creditorii, şi tot va fi suficientă jale.
1110
Nemurirea. E de neimaginat o catastrofă ecologică mai mare.
1111
A aflat că hainele negre o prind bine. De-atunci se tot roagă să-i moară câte o rudă.
1112
Fug. Asemenea aerului, nu pot fi vânt decât în pribegie.
1113
În cimitir era o dezordine de nedescris. De îndată ce mor, oamenii se dezobişnuiesc să mai măture.
1114
Demitizarea cuvintelor. În greaca modernă, metaforă înseamnă transport. La Atena am vizitat un minister al metaforei.
1115
Ca rândunica. Să zbori la nesfârşit, către o nesfârşită primăvară.
1116
Răzvrătirea urâţeşte. Înainte de a se răscula, din toată masa îngerilor, Satana era cel mai fotogenic.
1117
Noaptea, cu cât e mai întunecată, cu atât mai profund ne pare cerul.
1118
Judecătorii, oricât le-ai explica, nu te consideră mort până nu le arăţi cadavrul.
1119
Natura a făcut fructele dulci. Dar sâmburii lor – ştafeta vieţii – sunt amari, pentru a fi scuipaţi în noroiul fertil al altui început.
1120
Vezi Tu, Doamne, eul meu punctiform, rătăcit printre sori şi planete?
1121
Dumnezeule, din caierul îndoielii am tors aceste fire.
1122
Ce poate fi statornic în cumpăna balanţei?
1123
Tinereţe. Iluzii dulci se rotunjesc pe ramuri.
1124
Ca orice aripă, ştiu să mă sprijin doar pe aer.
1125
Doamne, îmi îngrop uitarea în munţi de gheaţă.
1126
Ca o sirenă învăţ să zac pe ape.
1127
Tâlharul politic. Cu o parte din pradă îşi cumpără onoare.
1128
„Peştele de la cap se-mpute.” Astfel coada justifică propria sa duhoare.
1129
Ultimul pas. E ceasul când neliniştea devine spaimă.
1130
Aur esenţial, eliberat de zgura cuvintelor.
1131
Cresc nimicindu-mă.
1132
Mă înalţ. Îmi fac piedestal din propria-mi micime.
1133
Sunt fratele pământului. Amândoi suntem ţărână.
1134
Timpul. Marele Solvent.
1135
Vârsta aduce resemnare. La vărsare, râurile curg liniştite.
1136
Voluptatea sclipirii, împinsă până la orbire.
1137
Nu mă puteţi exila. Patria mea este acest fir de praf, numit Pământ.
1138
Nimic mai vast decât lumea nimicului.
1139
Viaţa. O virgulă între două veşnicii.
1140
Optimism în doze letale.
1141
De frica morţii mă ascund într-o carte.
1142
Brazde. Spice bogate cresc din rana pământului.
1143
Un suflet, cu cât este mai gol, cu atât este mai pur.
1144
Atâta lumină stinsă în uitare.
1145
Apără-ţi visul. Ţine-l departe de sfera tangibilă.
1146
Pilda copacului. Să nu creşti mai sus decât îşi permit rădăcinile.
1147
Plagiat divin. Imitaţia lui Dumnezeu. Sunt făcut după chipul şi asemănarea Tatălui meu.
1148
Profunzimea aduce linişte. În adâncul oceanului furtuna nu răzbate.
1149
O frază sclipitoare nu poate electriza decât o minte luminată.
1150
Alchimie organică. Moartea dizolvă, naşterea recoagulează.
1151
Bărbatul este sedus de formele femeii, de mărginirea ei fermecătoare.
1152
Să nu ne risipim în mii de pagini. Dumnezeu a luminat Universul în două cuvinte.
1153
Adevărata îndoială se naşte din cunoaştere.
1154
Univers material, invadat de himere palpabile.
1155
Unii oameni, asemenea arborilor, pot să ucidă numai în cădere.
1156
Capital social: treizeci de arginţi.
1157
Bine iluminat, gunoiul cosmic străluceşte.
1158
Ochii: judecătorii luminii. Strălucitoare camere obscure.
1159
Etern mineral. Piatră neatinsă de plaga vieţii.
1160
Pentru tot ce e înalt există un ceas al prăbuşirii.
1161
Durerea scoicii preface nisipul în mărgăritar.
1162
Un adevăr în plus într-o lume sufocată de veridicitate.
1163
După atâtea succese de carton, mi-e dor de un mic dezastru.
1164
Iluzie sunt. Vid palpabil, întrupare a nimicului.
1165
Am devenit superstiţios. Cred în mine.
1166
Dinţii mei, prea slabi pentru a păzi o limbă atât de slobodă.
1167
Cimitir vesel. Pe cruci sunt scrise epigrame slabe. Doamne, decât aici, mai bine viu!
1168
A scrie dumnezeieşte înseamnă a-L plagia pe Dumnezeu.
1169
Importăm lână în spaţiul mioritic.
1170
Românul ştie să fie independent, chiar atunci când e slugă.
1171
Polemici. Asemenea plantelor, unii scriitori cresc mai repede dacă se stropesc cu bălegar.
1172
Asceză. Dorinţa de a nu avea dorinţe.
1173
Virtute. Talentul înfrânării, arta de a nu fi tu însuţi.
1174
A spăla intestinele unui porc e mai puţin plăcut decât a consuma mezeluri.
1175
Convieţuim paşnic, ignorându-ne reciproc.
1176
Omul a fost creaţie singulară. Numai păcatul l-a făcut să se multiplice.
1177
Scepticismul este inevitabil. Sensibilitatea omului depăşeşte dureros limitele sale biologice.
1178
Norocul e un amant neserios. Vine rar şi pleacă repede.
1179
Norocul se arată numai acelora care au înţelepciunea să-l caute unde trebuie.
1180
Sunt figurant. În comedia vieţii joc rolul unui om.
1181
Poporanism. Să faci din necioplire doctrină. Să ridici ignoranţa la rang de principiu.
1182
Doamne, puteai să mă faci arbore! Dar tu m-ai făcut frunză.
1183
Capitalism românesc. Cei mulţi înghit în sec. Câţiva îmbuibaţi râgâie.
1184
Atracţie feminină. Otrava bine preparată trebuie să fie dulce.
1185
Chiar şi un curent de opinie poate electrocuta mortal, dacă depăşeşte o anumită intensitate.
1186
Partidul lor a jefuit ţara. Ai noştri fură mult mai decent.
1187
Ca om politic trebuie să dormi iepureşte, cu ochii aţintiţi pe adversari, dar mai ales pe colegii de partid. Se recomandă sforăitul premeditat. Fă-i să creadă că dormi de-a binelea.
1188
Kitsch-ul entuziasmează mulţimile. Lucru periculos în artă, dar mai ales în politică.
1189
Ajungi şef de stat, iar poporul te tratează cu pâine şi sare.
1190
De ce îmi scrieţi numele cu majusculă dacă mă trataţi ca pe un substantiv comun?
1191
Învaţă de la ţestoase. Dacă vrei să trăieşti mult, nu ieşi din carapace.
1192
Iisuse! Noi Te-am ales prin vot universal. Trebuie să ne mântuieşti! Pe toţi şi de îndată!
1193
Şeful statului este garantul integrităţii naţionale. În fiecare seară, înainte de culcare, el numără atent judeţele.
1194
Politica? Dacă vreţi să vâsliţi în echipă cineva trebuie să bată ritmul.
1195
Politica noastră este un teatru uriaş, cu actori cabotini şi textieri ipocriţi. Şi cu un public pe măsură.
1196
Voluptatea corupţiei. Bani, plus adrenalină.
1197
Ţară de haiduci. Hoţii sunt veneraţi acolo unde jaful este văzut ca ideal naţional.
1198
Îmi place să mă limitez la lucruri infinite.
1199
Suntem şoriceii Providenţei. Dumnezeu ne-a făcut. Şi tot El ne pune peste tot capcane.
1200
Secolele fără artă nu-şi pot dovedi existenţa.
1201
Dacă e bine organizat, un roi de muşte pune pe fugă turme de bivoli.
1202
În sfârşit, mă cunosc pe mine însumi. Din păcate, nu pot să exclam: „Încântat de cunoştinţă!”
1203
Mioriţa Tranziţiei. Doi foşti păstori, Comunistul şi Securistul vor să mi-l omoare pe fostul Informator. Motivul? A colaborat cu securitatea comunistă.
1204
Circe era o vrăjitoare mediocră. Nu e greu să prefaci o bandă de marinari în turmă de porci.
1205
La moartea lui Brâncuşi nu a căzut o stea. S-a mai aprins un Luceafăr.
1206
Două obsesii ale maimuţelor fără păr: setea de nemurire şi goana după aur.
1207
Idealul meu? Un ateu cu suflet de sfânt.
1208
Când a deschis cutia nenorocirilor, Pandora a fost sigură că va găsi produse cosmetice.
1209
Vreţi sufletul meu? În costum de gală sau în haine de lucru?
1210
Europa ne va ajuta să scăpăm de unele obiceiuri proaste, numite tradiţie: guiţatul ritual al porcilor, jertfa barbară a mieilor pascali, jelitul morţilor în sufragerie.
1211
Mahalaua celor bogaţi. Parveniţi, sfidând totul din latrinele lor de aur.
1212
Omul. Maimuţa care şi-a vândut blana, încrezătoare în viitorul industriei textile.
1213
O singură frontieră merită cucerită: cea a cunoaşterii. Din păcate, sunt puţini agresori.
1214
Asemenea justiţiei, critica literară s-a legat la ochi. Vrând să pară imparţială, nu mai citeşte.
1215
Longevitate politică. Fericite acele epave care se scufundă cu pânzele sus!
1216
Marx avea dreptate. Religia este opium pentru popoare. Dar necredinţa e heroină pură.
1217
Vânătoare sportivă: patruzeci de măgari înarmaţi fugăresc un amărât de iepure.
1218
Turcii erau toleranţi cu creştinii din Stambul. Îi lăsau să-şi ţină credinţa dar le interziceau categoric să poarte cizme galbene.
1219
Prostia nu guvernează. Ea domneşte.
1220
Numai arta poate atribui mandate pentru eternitate. Dintre toţi primarii generali ai Capitalei, memoria naţională l-a reţinut pe Delavrancea.
1221
Literatura vie. Cărţi capabile să se reediteze prin propria lor forţă spirituală.
1222
La noi justiţia este imună la orice reformă. Nu cunosc formulă de adresare mai nepotrivită decât „onorată instanţă”.
1223
Şi animalele se sinucid. Sunt, totuşi, cazuri rare. Laşitatea este o trăsătură profund umană.
1224
Un cimitir ecologic perfect, numit Uitare.
1225
Nu căuta originalitate la răscrucea locurilor comune.
1226
Există o vulgaritate ezoterică, inaccesibilă elitelor.
1227
A critica, fie şi numai literar, versurile Papei înseamnă a comite un sacrilegiu.
1228
Orice credincios inteligent are clipe de îndoială.
1229
Ridicarea în slăvi: pioasă expulzare.
1230
Pe drumuri nesigure suntem foarte politicoşi: acordăm întâietate femeilor.
1231
Sărăcie lucie. Ştim să facem mizeria să strălucească.
1232
Bărbăţie. Vezi femeia, dar simţi femela.
1233
Acest tablou l-a costat prea mult , ca să mai poată spune că nu-i place.
1234
Nu oftaţi. Evitaţi risipa de aer.
1235
Credinţă. Să cobori pe pământ, convins că urci în ceruri.
1236
Unii te salvează numai ca să te întrebe cât e ceasul.
1237
Libertatea tigrului înseamnă dreptul de a sfâşia.
1238
Deviza mea? Singur, cât mai aproape de oameni.
1239
Că va veni o zi, când nici măcar bătrâni nu vom mai fi.
1240
Precum sihastrul, din dragoste de lume, mă-ndepărtez de oameni.
1241
Îngeri, sfinţi şi dumnezei de toate culorile. Seducătorul Hollywood ceresc.
1242
Să fie Dumnezeu doar o personificare a speranţei? Sau poate un bioprogramator cosmic, genial?
1243
Cariere ameţitoare. La noi ajung foarte sus oameni cu rău de înălţime.
1244
Mă căiesc anticipat, pentru păcatele mele viitoare.
1245
Autobiografie. Tabloul color al unei vieţi cenuşii.
1246
Partidele noastre nu sunt centrate pe ideologii, ci pe grupe sanguine.
1247
Entuziasm naţional. Starea de graţie a disperării colective.
1248
Istoria. Atâtea minciuni fosilizate.
1249
Continuitate. Dacii de pe Columna lui Traian seamănă cu ţăranii noştri de azi. Sunt la fel de nebărbieriţi.
1250
Învaţă să suporţi orice miros. Lumea nu e fabrică de parfumuri.
1251
Cei mai dificili clienţi ai bibliotecilor publice rămân scriitorii. Ei se urcă pe rafturi şi vor să rămână acolo definitiv, în spatele unor coperte colorate.
1252
Etimologie. A spune cuiva că este animal înseamnă a sublinia că are suflet.
1253
Dimensiune mitică. De la mit? De la mită? De la Mitică?
1254
În genunchi. Poziţia de decolare a carieristului.
1255
Spânzurătoarea. A trece răspunderea morţii în seama gravitaţiei.
1256
Un soldat normal se va gândi la pielea lui decât la patrie.
1257
Pedagogie. Ştiinţa de a trăi din neştiinţa elevilor.
1258
Regimul alimentar al asceţilor îmi provoacă adevărate crize de bulimie.
1259
Avem ceva din nebunia fachirilor, care calcă pe cuie cântând.
1260
La om, instinctul de autoconservare ia forme aberante: pofta de nemurire.
1261
Agricultura înseamnă rasism vegetal. Când morala creştină va triumfa, vom uda, cu aceeaşi pietate, şi spinul, şi măslinul.
1262
Pillat ar trebui sanctificat. Creştinismul fără cruce ar fi curată erezie.
1263
Puteţi boteza orice păgân. Dar să nu-l faceţi a doua zi episcop.
1264
Orizontul latin e ceva mai limitat. Are două paranteze majore: fiesta şi siesta.
1265
Trăiesc, graţie unui compromis ruşinos, semnat cu mine însuşi.
1266
Mizantropul are nevoie de oameni, pentru a-şi hrăni ura.
1267
Pârjolirea propriului patrimoniu are tradiţii vechi. Ţepeş ardea grânele şi otrăvea fântânile, când simţea că vin turcii la guvernare.
1268
Legislaţiile moderne îşi trag esenţa din Legea Junglei. Aceasta nu va putea fi niciodată abrogată, fiind promulgată chiar de Dumnezeu.
1269
Numai artistul poate însufleţi o iluzie.
1270
Garant al mântuirii inevitabile, Iisus a plasat în cer un fel de minister al iertării, unde orice păcat poate fi spălat, cu apă şi puţină căinţă.
1271
Faraonii erau naivi. Ei credeau că o piramidă poate zădărnici un plan de sistematizare.
1272
Cu cât sunt mai puţini zei, cu atât mai numeroasă este birocraţia cerească.
1273
O iubire nu poate degenera în ură. Întunericul rece ce ne înconjoară nu izvorăşte din vatra focului stins.
1274
Dacă n-aş fi aşa modest, v-aş putea spune multe despre înaltele mele virtuţi.
1275
Întâi a apărut banul. Abia pe urmă, oamenii de valoare.
1276
După cuvântul „obligaţii” punem punct. După „drepturi”, punem două puncte.
1277
Şi moartea ţine la specia ei. Ea dă viaţă la noi forme de moarte.
1278
Inchiziţia nu a fost o măsură tocmai ortodoxă.
1279
Văd femei îmbrăcate în blănuri de vulpe. De unde atâta sinceritate?
1280
Ce idee! Să-mi înmormântez gândurile în capete străine.
1281
Vijelios, ca fluviul la strâmtoare.
1282
Nu putrezim. Fugim de efemer. Emigrăm în regnul mineral.
1283
Ipocrizie. Distanţa dintre tine şi tine însuţi.
1284
Treptele tranziţiei: fiecăruia după muncă, fiecăruia după nevoi, fiecăruia după tupeu.
1285
Să ai justiţia în sânge. Să ai cromozomi de jurist.
1286
Agenţie de ştiri sau fabrică de mituri.
1287
Păcatele nu se prescriu. Se reeşalonează.
1288
Pe nebun să-l respecţi! El poartă mereu o grenadă pe umeri.
1289
Sărăcia este cel mai bun antifurt.
1290
La Revoluţie au murit cei mai curioşi, nu cei mai viteji!
1291
Dumnezeu locuieşte în inimi mari. E o chestiune de credinţă. Şi de confort.
1292
Civilizaţie. Forme tot mai subtile de a sparge ţeasta aproapelui.
1293
Forţa creatoare a păcatului. Izgonirea din Rai a împins omenirea înainte.
1294
Şi în mişcarea browniană există un sens al progresului.
1295
Parcuri. Păduri domesticite.
1296
Fără idealuri comune nu există coeziune naţională.
1297
E greu să-ţi păstrezi forma proprie când totul curge.
1298
Răzbunarea regelui Decebal: româncele au cucerit Italia.
1299
Cunoaşterea ne face sceptici, deschizând poarta marilor nelinişti.
1300
Iluziile sunt în cer, aurul şi diamantele se ascund sub pământ, iar perlele zac pe fundul mării.
1301
Ochii ei: fermecătoare zerouri de rimel.
1302
Când simţi că te îneci, nu vorbi de ajutor reciproc.
1303
Trezoreria statului: angajăm urgent alchimişti pricepuţi!
1304
Ochii sfinţilor, răzuiţi de pe fresca bisericii, pentru a fi folosiţi la descântece. Românii cred în forţa vindecătoare a artei.
1305
Iar mi-au violat corespondenţa. Acum înţeleg de ce Hermes a fost desemnat zeu al poştelor şi al hoţilor.
1306
Credinţa are nevoie de asceză. După un post îndelungat, vedeniile sporesc.
1307
Omogenizarea societăţii nu înseamnă îndobitocirea elitelor.
1308
Dragoste. Complicată este uneori polenizarea florilor umane,
1309
Astăzi America e peste tot. Şi când te gândeşti că a fost descoperită din greşeală.
1310
E un lux să fii nebun într-o lume atât de lucidă.
1311
Umanitatea călăului: o secure perfect ascuţită.
1312
Poţi rătăci o viaţă pe drumul cel drept.
1313
Primii oameni au fost numiţi primitivi, în loc să fie numiţi primari.
1314
Respectaţi-l. E primul în ordine analfabetică.
1315
De la rugul Inchiziţiei derivă oare cuvântul rugăciune?
1316
Deşi rotund, banul nu se rostogoleşte în orice parte.
1317
Te poţi murdări şi cu praf de curăţat.
1318
Apa leagă firele de praf. Dar le transformă în noroi.
1319
Numai cel fără cap sfidează spânzurătoarea.
1320
Am fost şi noi cândva posteritate.
1321
Poţi fi inteligent fără să ai întotdeauna dreptate.
1322
Surprinzătoare este siguranţa cu care unii oameni ştiu să ezite.
1323
Tangajul vieţii ne amuză încă din leagăn.
1324
Setea face toasturile mai scurte.
1325
Piramide. Atâtea investiţii pentru a închide microbii altor ere.
1326
E neplăcut când grefierii îţi scriu memoriile.
1327
Deşi mai multe, onorurile nu pot înlocui onoarea.
1328
Păcat că au dispărut dinozaurii. Am fi putut face atâtea din pielea lor.
1329
Numai la om furia se poate croniciza, generând ura.
1330
Spune-mi ce citeşti, ca să-ţi spun cine eşti.
1331
Sunt replici care produc arsuri de gradul trei.
1332
Oare câte genii ale picturii s-au ratat, din lipsă de vopsele de ulei?
1333
Bujorii se ofilesc sub seceta câmpiei, dar refuză să crească la gura canalului.
1334
E o artă să ştii să străluceşti, fără să arzi în întregime.
1335
Umbre bolnave de insolaţie.
1336
Înălţarea la cer. Sună ca o avansare.
1337
Grăbiţi-vă! Posteritatea bate la uşă.
1338
La noi, fiecare cântă la un instrument. Cei mai săraci se mulţumesc să fluiere.
1339
Şi azi voi pune pe hârtie plictiseala mea. Pentru cititori. Să se plictisească şi ei.
1340
Om onorabil: unul despre care se ştie relativ puţin.
1341
Filozoful, indiferent în ce magazin intră, întreabă doar de spirit şi materie.
1342
Fertilitatea în murdăria mâlului zace.
1343
Explozie demografică. Femei născând soldaţi.
1344
Virtutea poate avea la bază şi o bolnăvicioasă inactivitate.
1345
E timpul să-mi întrerup discursul. Am început să casc şi eu.
1346
Atâta vreme cât trăim pe seama altor specii, orice etică rămâne relativă.
1347
De cele mai multe ori, asemenea melcilor, lăsăm în urmă o casă doar.
1348
Nemuritori sunt cei bârfiţi şi după moarte.
1349
Au murit mulţi până s-a înţeles că în pădure cresc şi ciuperci otrăvitoare.
1350
Păstrează-ţi fineţea, chiar dacă ţi se pune ciomagul în mână.
1351
Incapabil. Şi totuşi, capabil de orice.
1352
Trec drept zburători şi aceia pe care Pământul îi abandonează.
1353
Începusem să mă cred nemuritor, dar tocmai atunci mi-a căzut un dinte.
1354
Reabilitare. A gâdila un copil bătut, să-l faci să râdă.
1355
E mai bine să nu crezi într-o idee, decât să crezi fără să ştii de ce.
1356
Tăcerea complice. Ne-am temut să nu ne pierdem dinţii, care, oricum au început să ni se mişte.
1357
Cartofii cresc mai repede în pivniţă. Nu le place întunericul. Vor să ajungă mai repede la lumină.
1358
Eu cu stima, voi cu prima.
1359
La exterior era plin de viaţa ei interioară.
1360
În loc să măture, unii presară gunoiul cu praf de aur.
1361
Universul e totuşi finit, zise puricele ajuns la marginea păturii.
1362
Nu cred în statul macrocefal, nici în statul cefalopod.
1363
Să nu te crezi urs, de îndată ce ai ajuns la miere.
1364
Era un om de aur. Strălucitor, dar moale.
1365
La bătrâneţe, oamenii se lasă mai greu îngenuncheaţi. Cauza este maturizarea conştiinţei. Dar şi reumatismul.
1366
Pamflete anonime. Cântece de vitejie, scrise pe piele de iepure.
1367
Omul a devenit cel mai mare duşman al naturii. Un ecologist convins nu poate fi decât mizantrop.
1368
Era atât de dur, încât nu se putea şlefui decât singur, asemenea diamantelor.
1369
Are o minte scânteietoare. Dar scânteile nu luminează.
1370
Din iubirea nevinovată a unor păsări noi facem omletă.
1371
Pentru artist, mai înspăimântătoare decât moartea este uitarea.
1372
Numai închis în lumea mea mă simt cu adevărat liber.
1373
Cine înţelege miracolul naşterii, acceptă şi tragedia morţii.
1374
Doamne, ajută-mă să supravieţuiesc loviturii primite în obrazul drept, pentru a putea oferi aproapelui meu obrazul stâng.
1375
Promovaţi tinerii, dacă sunt suficient de bătrâni.
1376
Regim alimentar. Mănânc după gustul doctorului.
1377
Tuburi de ruj. Muniţie feminină – cartuşe pentru vânat bărbaţi.
1378
Punga cu bani a dispărut din vocabular. A supravieţuit numai pungăşia.
1379
Nu tace decât gura veşnic plină.
1380
Vitrina librăriei. Spirit tranşat comercial, expus în galantare.
1381
De ce nu-mi răspundeţi? Nu cumva aţi murit şi nu vreţi să se ştie?
1382
Ignorantul nu ştie. Prostul a aflat, dar a înţeles greşit.
1383
Românii sunt creştini şi în politică. Aşteaptă, de veacuri, guverne mesianice.
1384
Drama lui Platon e mereu actuală. Să fii înţelept şi să nu poţi face nimic în politică.
1385
Când viaţa capătă inerţie, anii fug.
1386
Remaniere în stilul lui Homer: cad miniştrii şi zornăie aurul pe dânşii!
1387
Dumnezeu veghează, nu păzeşte. Lasă nemernicii să-şi termine treaba. Le trece doar numele într-un dosar.
1388
Doamne, cum să fim paşnici într-o natură atât de sângeroasă.
1389
„Totul curge.” Totul este o interminabilă scursură.
1390
Zădărnicie. În locul fiecărui criminal închis, un altul se va naşte.
1391
Gânditorul seceră iarna.
1392
Idealurile îmbătrânesc, când ajung pe gustul celor mulţi.
1393
Nu dau pomană dezinteresat. Eu investesc în ceruri.
1394
Suferinţa ascute simţurile. Plăcerea le toceşte.
1395
Să faci ce-i convine celui slab. O morală nobilă, dar împotriva Naturii.
1396
O fiinţă responsabilă nu este niciodată absolut liberă.
1397
Mulţi privesc viaţa de la nivelul farfuriei. Uită că şi cele mai întinse farfurii au, totuşi, un orizont îngust.
1398
Paradoxul democraţiei. Prin alegeri libere, oameni fără demnitate devin demnitari.
1399
Laudele deschid cetatea sufletului. Linguşirea e corupţie tolerată.
1400
Televiziunea aplatizează. Trebuie să gesticulezi energic, pentru a sugera a treia dimensiune.
1401
Poporul este un angrenaj din milioane de rotiţe. Fiecare vrea să se învârtă independent.
1402
Deziluzie. Când să-i zbori dinţii, constaţi că nu-i mai are.
1403
Pentru spirit nu există boală mai grea decât fericirea pe termen lung.
1404
Oameni. Izvoare limpezi, care se tulbură curgând spre marea moartă.
1405
Prin aspiraţii, omul şi-a depăşit dureros limitele organice.
1406
Mafia cere taxă de protecţie de la cetăţean. E revoltător. Dreptul acesta îi revine exclusiv statului.
1407
Nu vă temeţi de boli. Bolile înseamnă încă viaţă.
1408
Dumnezeul meu diferă de cel comercializat de biserică.
1409
Religiile au evoluat constant, din erezie în erezie.
1410
Nu trăiesc din plăcere, ci din curiozitate, fascinat de drama materiei, de aventura ei organică. Ultimul act trebuie să fie shakespearean: un cataclism cosmic, o scenă cu miliarde de cadavre, un triumf al eternităţii minerale. Doamne, lasă-mă să văd măcar finalul, din subsolul decent al unui cimitir de provincie.
1411
O doctrină are limitele ei de suportabilitate. Prima condiţie a unor moaşte este să nu duhnească.
1412
Istorie. Iluziile Omenirii, înşirate pe axa timpului, ca nişte rufe puse la uscat.
1413
Vocaţia păcii. Am pierdut mai multe avioane în exerciţii militare, decât în luptă.
1414
Dinamica penibilă a broaştei ţestoase îi asigură o longevitate record.
1415
Urletul lupului este un început de elegie pastorală.
1416
E greu de eliminat hoţia prin lege. Nu a reuşit nici Ţepeş, deşi avea o legislaţie foarte ascuţită.
1417
Unii politicieni se ridică foarte sus numai pentru a se putea uşura la nivel înalt.
1418
La noi, hoţii îşi expun ostentativ prada, vizavi de Palatul Justiţiei.
1419
S-au stricat până şi fabulele. Furnicile pleacă vara în Occident, greierii cântă iarna în Parlament.
1420
Un coleg dramaturg se declară tentat de sinucidere. Ce pot să fac? E piesa lui. Trage cortina când vrea. E liber să-şi aleagă finalul.
1421
Vă deranjează criticile mele? Dar aş putea face un lucru mult mai îngrozitor. Aş putea să vă laud.
1422
Să respectăm iubirile stinse. Într-un templu, chiar dacă e părăsit, să intrăm cu pietate.
1423
Sărăcia celor bogaţi, ascunsă neglijent în spatele unor munţi de bani.
1424
Bărbatul trebuie să reţină ziua de naştere a femeii, dar să uite anul.
1425
Necrosfera. Ruinele unor amintiri. Preludiul discret al uitării.
1426
În mitologia Maya, omul din lut nu a dat rezultate, fiind repede spălat de ploi. Divinitatea a schimbat proiectul, făcând oameni noi, mult mai rezistenţi, din făină de porumb.
1427
Paradis. Lupii şi mieii citesc acelaşi ziar, cotizează la acelaşi partid.
1428
Când să vorbesc cu voi? Abia am vreme să discut cu mine.
1429
Pentru artist, cunună de lauri. Pentru bucătar, foi de dafin.
1430
Dup ce muşcă, un câine modern este cuprins imediat de remuşcare.
1431
Partidele, asemenea târâtoarelor inferioare, se înmulţesc prin diviziune.
1432
Mi-au adus o ramură de măslin. Mai bine-mi aduceau nişte măsline.
1433
Unele state sunt atât de mici, încât îşi fac hărţi la scară naturală.
1434
Scrisoarea lui Neacşu e cel mai vechi document în limba română. S-a păstrat pentru că a fost adresat judelui Bekner, adică unui neamţ.
1435
Mediocrul se simte bine între spiritele mărunte. Este singurul loc unde pare mare.
1436
Nu există cal mai nărăvaş ca partidul, nici amant mai instabil ca electoratul.
1437
Când lupul solicită un nou mandat, indecizia oilor pare justificată.
1438
Fii echidistant! Dă-i dracului pe toţi!
1439
Unii sfinţi au dovedit că iubirea de oameni, asemenea urii, poate lua forme patologice.
1440
Acum e momentul să-mi puneţi beţe-n roate! Simt că o iau la vale!
1441
Crede şi nu cerceta. Noua deviză a cercetării noastre ştiinţifice.
1442
Visul prostului e să fie conducător. Şi visul acesta, cel mai adesea se împlineşte.
1443
O zei! Nu cer prea mult. Treziţi-mă o zi, din veac în veac!
1444
Prin creaţie, autorul se descarcă de stres. Îl transferă în întregime cititorilor.
1445
Din principiile esteticii, unii critici şi-au făurit ciomege.
1446
O vreme poporul a avut unele rezerve faţă de oamenii politici, suspectându-i de necinste. Acum îi acceptă mult mai uşor; ştie cu certitudine că sunt hoţi.
1447
Legea lui Arhimede. Oamenii, cu cât sunt mai goi, cu atât mai uşor sunt împinşi de jos în sus.
1448
Cerul, ca instituţie. O adevărată fabrică de bine.
1449
Stilizate, turlele unor biserici seamănă tot mai mult cu nişte rachete balistice.
1450
Mi-e greu să iubesc un Dumnezeu care se joacă cu soarta mea. Cel mult pot să mă tem.
1451
Au avantajul vârstei? Lasă că-i ajung eu!
1452
Blandiana ne-a numit cândva „popor vegetal”. Nu se aştepta la actuala explozie de animalitate.
1453
Există un lucru mai stresant decât căsătoria: singurătatea.
1454
Consiliu judeţean. Unii sunt în delegaţia permanentă, alţii sunt permanent în delegaţie.
1455
Consătenii mei cred în mine. Abia aşteaptă să am casă memorială, conştienţi că atunci li se va asfalta comuna.
1456
Nu râd de voi, ci de mine. Dar eu sunt unul dintre voi.
1457
Don Quijote este magnific prin nebunia lui. În rarele sale clipe de luciditate e plictisitor şi banal.
1458
Aberaţia acceptată de majoritate devine lege.
1459
Domnul a dat, hoţii au luat. Fie numele statului veşnic lăudat.
1460
Am avut parte numai de guverne taoiste, bazate pe non-acţiune.
1461
Legi adoptate, dar nerespectate: forma elevată a fărădelegii.
1462
Legiferare. Zelul cu care peştii împletesc năvodul.
1463
Noaptea dă măreţie scânteilor.
1464
Îmi scriu pe frunze setea de etern.
1465
Mizerie cosmică. Mlaştina albastră a cerului.
1466
Concizie. Esenţe distilate din vorbe de prisos.
1467
O stâncă fecundă va naşte altă stâncă.
1468
Omul. O pasăre cu rău de înălţime.
1469
Vrem să fim eterni, noi, cei făcuţi după chipul şi asemănarea unei umbre.
1470
Gravităm în jurul Soarelui. Suntem la cheremul unei stele muribunde.
1471
O nouă prăbuşire, un nou echilibru.
1472
Binefacerea demonilor stârneşte protestul îngerilor de carieră.
1473
Ştiinţa. Magie raţionalistă.
1474
Citesc. Îmi slăbesc vederea, întărindu-mi vederile
1475
Cu un chibrit, încerc să sperii noaptea.
1476
Prefer compania unui diavol pocăit, decât tutela unui sfânt ratat.
1477
Secetă. Am distrus sistemele de irigaţii şi acum scoatem icoanele.
1478
Aşteaptă, Frate! Obrajii mei sunt ocupaţi. În ei loveşte acum un alt aproape.
1479
Câtă vreme Dumnezeu nu râde, nici sfinţii n-au curajul să zâmbească.
1480
Revelaţii poate avea, şi bigotul, şi ateul. Reacţiile ulterioare sunt diferite. Primul fuge la preot, al doilea, la medic.
1481
Preţiozitate. La fiecare colţ de stradă, cuvinte mari, scoase la defilare.
1482
Viaţa trăită integral la punctul culminant e tot o platitudine.
1483
Dumnezeul meu nu crede în forţa Sa nemărginită. Dumnezeul meu este ateu.
1484
Bunele maniere dispar în întuneric.
1485
Nu logica, ci anumite glande condiţionează orgoliul.
1486
Stăpâni ai universului? Furnici rătăcite pe ecuatorul unui măr.
1487
Din slăbiciunea fierului şi cărbunelui se naşte tăria oţelului.
1488
În locul lui Noe nu plecam cu arca. Plecam cu barca.
1489
Nasul meu trăieşte cu impresia că toată ziua mă uit la el.
1490
În măsura în care mă apropiam de ea mi se părea mai mică.
1491
Soarele poate fi acoperit de nori doar în viziunea ochiului minuscul.
1492
Ca să tac, mi-au despicat limba. Aşa am ajuns viperă.
1493
M-a pufnit râsul când am văzut faţa gravă a bufonului.
1494
O idee de geniu, dacă nu e îmbrăţişată de mulţime, nu are valoare politică.
1495
Moartea trezeşte emoţii puternice doar în rândul moştenitorilor.
1496
Femeia e precum vinul. Cât timp e dulce, nu te ameţeşte.
1497
A vorbi cu tine însuţi nu înseamnă a monologa. Este forma supremă a dialogului.
1498
Şi clopotul fără limbă trebuie ascultat.
1499
Totul e vanitate. Chiar şi această afirmaţie.
1500
Cititorule! Prin tine trăiesc iar. Mintea ta însufleţeşte acest gând.
A ne pas manquer :
Respect
Aphorismes, Pensées, Philosophie
Lisez la plus belle collection de citations, culture et sagesse classique • par Thème
Âme • Amitié • Amour/Haine • Art • […]
Octave Mirbeau – Solitude
Octave Mirbeau
Publié par online-litterature
Elitim Youcef, Algérie
Iulia Toyo - Petits Ambassadeurs de la Paix
Publié par online-litterature
Nouvelle – Récit de chasse (Goethe) – Livre audio
Goethe
Lecture : René Depasse
Les Mystères de la Bible -6 : l’Arche de Noé
Au fil du temps, les gens ont toujours cherché l'Arche de Noé. D'après la Bible, c'est un navire construit sur l'ordre de Dieu afin de sauver Noé, sa famille et toutes les […]
Un coq chanta – Contes de la Bécasse, Guy de Maupassant -Résumé, Analyse, Citations Avez-vous vu ?
Littérature française - Auteurs à connaître au bac de français
Voir aussi :
L'ÉCOLE EN LIGNE - BIBLIOTHÈQUE GRATUITE EN LIGNE, Assistance scolaire gratuite : Lycée, […]